Autor: Sergiu Muntean, avocat Legislația Republicii Moldova prevede că, în cazul unui divorț, toate bunurile dobândite în căsătoriei se împart între soți în părți egale. Nu întotdeauna soții sunt de acord cu împărțirea egală a bunurilor, ceea ce face ca procesul de partajare a averii să devină chinuitor și să dureze mult timp. Pentru a preveni astfel de situații, o soluție ar putea fi un contract matrimonial. Care sunt avantajele contractului matrimonial și ce se întâmplă cu bunurile dobândite în timpul căsătoriei dacă acest contract lipsește? Potrivit Codului familiei, bunurile dobândite de către soţi în timpul căsătoriei sunt supuse regimului proprietăţii comune (în devălmășie). Totuși, regimul legal al bunurilor soţilor poate fi modificat oricând de contractul matrimonial. Sunt proprietate comună bunurile procurate din contul:
  • veniturilor obţinute de fiecare dintre soţi din: - activitatea de muncă; - activitatea de întreprinzător; - activitatea intelectuală;
  • premiilor, indemnizaţiilor şi altor plăţi, cu excepţia celor care au un caracter de compensare (ajutor material, despăgubire pentru vătămarea sănătăţii etc.);
  • altor mijloace comune.
Dreptul la proprietate comună se extinde şi asupra soţului care nu a avut un venit propriu, fiind ocupat cu gospodăria casnică, cu educaţia copiilor sau din alte motive temeinice, chiar dacă bunurile sunt procurate sau depuse pe numele unuia dintre soţi. Sunt proprietate în devălmășie a soţilor bunurile care au fost dobândite din ziua încheierii căsătoriei până în ziua încetării acesteia. Unul dintre soţi nu poate, fără acordul expres al celuilalt, să rezilieze contractul de închiriere a spaţiului de locuit, să înstrăineze casa sau apartamentul ori să limiteze prin acte juridice dreptul la locuinţă al celuilalt soţ. Contractul încheiat de unul dintre soţi poate fi declarat nul de către instanţa judecătorească, la cererea celuilalt soţ, dacă se va stabili că cealaltă parte a contractului a ştiut sau trebuia să fi ştiut că al doilea soţ este împotriva încheierii contractului respectiv. Bunurile care au aparţinut fiecăruia dintre soţi până la încheierea căsătoriei şi bunurile primite în dar, obţinute prin moştenire sau în baza altor convenţii gratuite de către unul dintre soţi în timpul căsătoriei, sunt proprietatea personală a fiecăruia dintre soţi. De asemenea, lucrurile de uz personal (îmbrăcămintea, încălţămintea şi alte obiecte), cu excepţia bijuteriilor de preţ şi altor obiecte de lux, sunt proprietatea personală a soţului care le foloseşte, indiferent de timpul şi modul de dobândire. Fiecare soţ răspunde pentru obligaţiile proprii cu bunurile sale personale şi cu cota-parte din proprietatea comună, dar soţii răspund cu întreg patrimoniul lor pentru obligaţiile care au fost asumate în interesul familiei, fie şi numai de către unul dintre ei. Mai mult, soții răspund și pentru repararea prejudiciului cauzat ca urmare a săvârşirii de către ei a unei infracţiuni, dacă prin aceasta au sporit bunurile comune ale soţilor. Împărţirea proprietăţii comune a soţilor poate fi făcută atât în timpul căsătoriei, cât şi după desfacerea ei, la cererea oricăruia dintre soţi, în baza acordului dintre soți sau de către instanța de judecată. Dacă unuia dintre soţi îi sunt transmise bunuri care depăşesc cota ce-i revine, celuilalt soţ i se poate stabili o compensaţie bănească sau de altă natură. La împărţirea proprietăţii în devălmăşie a soţilor şi determinarea cotelor-părţi din aceasta, părţile soţilor sunt considerate egale dacă contractul matrimonial nu prevede altfel. Contractul matrimonial este convenţia încheiată benevol între persoanele care doresc să se căsătorească sau între soţii deja căsătoriți, în care se determină drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale acestora în timpul căsătoriei şi/sau în cazul desfacerii acesteia. Contractul matrimonial poate fi încheiat până la înregistrarea căsătoriei sau, în orice moment, în timpul căsătoriei. Dacă a fost încheiat până la înregistrarea căsătoriei, intră în vigoare la data înregistrării acesteia. Contractul matrimonial se încheie în formă scrisă şi se autentifică notarial. Conform Legii taxei de stat, pentru autentificarea contractelor matrimoniale taxa de stat este de 10 lei. Prin contractul matrimonial soţii au o multitudine de opțiuni, cum ar fi:
  • modificarea regimului legal al proprietăţii comune;
  • stabilirea că toate bunurile dobândite de fiecare dintre soţi în timpul căsătoriei sunt proprietate personală a soţului care le-a dobândit;
  • soţii sunt în drept să determine drepturile şi obligaţiile privind întreţinerea reciprocă şi modul de participare a fiecăruia la veniturile obţinute de fiecare dintre ei şi la cheltuielile comune;
  • indicarea bunurilor ce vor fi transmise fiecăruia dintre soţi în caz de partaj (împărțire);
  • stabilirea altor clauze patrimoniale, inclusiv sancţiuni (amenzi) patrimoniale (pecuniare) pentru soţul vinovat de desfacerea căsătoriei.
Părţile nu sunt în drept să stipuleze în contractul matrimonial clauze care:
  • ar afecta dreptul lor de adresare în instanţa judecătorească pentru aranjarea relaţiilor personale dintre ei, inclusiv a drepturilor şi obligaţiilor dintre ei şi copiii lor;
  • ar limita dreptul soţului inapt de muncă la întreţinere;
  • ar leza drepturile şi interesele legitime ale soţilor sau ale unuia dintre ei;
  • alte clauze ce contravin principiilor şi naturii relaţiilor familiale.
La cererea unuia dintre soţi, instanţa judecătorească poate modifica sau desface contractul matrimonial în modul şi temeiurile prevăzute de legislație. Nu se admite refuzul unilateral de executare a clauzelor contractului matrimonial. Totodată, contractual matrimonial permite părților să determine exact așteptările reciproce și să demonstreze disponibilitatea de a acorda sprijinul său moral și material unul celuilalt bazându-se pe principiul egalității părților în căsătorie, cu mici excepții.