Un proces judiciar poate avea sorţi de izbândă doar atunci când are la bază un minim material probator. Deşi probele pe care se întemeiază un proces sunt extrem de variate, declaraţiile martorilor sunt, de foarte multe ori, decisive pentru tranşarea unui proces judiciar. Din acest motiv martorilor le este acordat un loc aparte nu doar în cadrul dreptului procesual, dar şi în cadrul altor ştiinţe socio-juridice. Altfel spus, martorul nu este o categorie strict juridică. De altfel, pentru a realiza o interacţiune eficientă între un martor şi alţi participanţi la proces, nu este suficientă doar pregătirea juridică. Tocmai de aceea, atunci când este chemat în faţa instanţei de judecată un martor minor este necesară prezenţa specialiştilor în psihologie şi/sau pedagogie. Aceasta, însă, este una din situaţiile reglementate juridic care nu se aplică în cazul adulţilor. În această situaţie, îndemânarea celui care audiază martorul este foarte importantă, cunoştinţele juridice având un rol mai mult tehnic. Astfel, în temeiul art. 90 alin. (1) din Codul de procedură penală, martorul este persoana citată în această calitate de organul de urmărire penală sau de instanţă, precum şi persoana care face declaraţii, în modul prevăzut de prezentul cod, în calitate de martor (...). De asemenea, conform art. 132 alin. (1) din Codul de procedură civilă, martor poate fi orice persoană care nu are interes în proces şi căreia îi sunt cunoscute, direct sau indirect, fapte referitoare la pricină. Martorul, în special pentru avocaţi, este principala sursă subiectivă de informaţii. Dacă privim martorii în calitate de sursă de informaţii, putem afirma că modalitatea de audiere a martorului nu diferă de modul în care sunt audiaţi alţi participanţi la proces – experţi, părţi vătămate, învinuiţi etc. În cadul unui proces judiciar persoana martorului are o importanţă auxiliară. În prim plan trebuie să fie pusă informaţia pe care acesta o deţine şi tehnicile de obţinere a acestei informaţii de la martor. Astfel, faptul că o anumită persoană deţine informaţii preţioase pentru rezolvarea unui caz concret, este un element important doar atunci când ştim cum putem să beneficiem de această informaţie. Dacă informaţiile deţinute de martor nu obţin o valoare juridică, dacă acestea rămân, din varii motive, doar în mintea martorului, ele sunt pur şi simplu inutile deoarece, din punct de vedere juridic, aceste informaţii, pur şi simplu, nu există. Problema tehnicilor de audiere a martorilor nu ar fi pusă în situaţia în care martorii ar fi apriori cooperanţi, de bună-credinţă, foarte inteligenţi, cu o memorie de fier, în floarea vârstei etc. Totuşi, cunoaştem atâtea tipuri de martori câte tipuri de caractere. Astfel, trebuie să recunoaştem că mulţi dintre noi tratează diferit, de cele mai dese ori intuitiv, martorii în dependenţă de o serie de factori. Astfel, de exemplu, în raport cu martorii vârstnici manifestăm o atitudine binevoitoare şi plină de tact. Exact la fel procedăm şi cu minorii. În schimb, în raport cu persoanele tinere şi instruite abordăm o cu totul altă tactică, fie aceasta agresivă, ori îngăduitoare, în dependenţă de scopul urmărit. Totodată, nu putem nega şi o serie de alţi factori care ne influenţează modul de abordare a martorilor: nivelul de instruire, statutul social, mediul de formare, profesia etc. De asemenea, răspunsurile martorilor vor depinde de modul în care vor fi adresate întrebările. De exemplu, întrebarea – unde ai fost?, va solicita un cu totul alt tip de răspuns decât întrebarea – ai fost la cinematograf? În primul caz, martorul va avea libertatea să-şi desfăşoare răspunsul, în timp ce în cel de-al doilea caz martorul, de regulă, va avea doar o singură opţiune, să răspundă fie afirmativ, fie negativ.

Aşadar, este evident că importanţa persoanei audiate în calitate de martor depinde, în foarte mare măsură, de abilităţile şi îndemânările de care dispune avocatul.

Prin urmare, indiferent de cât de preţioasă este informaţia deţinută de martor, utilitatea acestora şi, într-un final, succesul audierilor depinde covârşitor de tehnicile de audiere aplicate. Rolul martorului în cadrul unui proces judiciar Importanța martorilor în cadrul unui proces judiciar este de netăgăduit, mai ales că aceștea, în multe cazuri, sunt unica sursă de probe. Informaţiile obţinute din mărturii sunt diferite de cele oferite de probele materiale. Astfel, de exemplu, un înscris oferă aceeaşi informaţie indiferent de timpul scurs de la momentul întocmirii acestuia, pe când informaţia deţinută de un martor se alterează în timp, din motive lesne de înţeles. Anume din acest motiv, este important ca audierea martorului să se producă cât de repede posibil. O probă materială ne furnizează doar informaţii. Martorii însă, fiind fiinţe umane, sunt emoţionali. Astfel, informaţiile obţinute de la ei pot părea credibile sau nu în ochii judecătorului, în dependenţă de o serie de factori, cum ar fi limbajul corpului, vocabularul, temperamentul, reputaţia etc.

Nu există martori ideali. Totuşi, dacă martorul vostru are o serie de calităţi care i-ar accentua lipsa de credibilitate, anume voi trebuie să scoateţi în evidenţă aceste aspecte.

Spre exemplu, dacă martorul are un trecut criminal, în momentul interogării nu se recomandă ascunderea acestei informaţii, pentru că acest element va dăuna mult mai mult dacă va fi scos în vileag de către oponenţi. Atunci când elucidaţi aspectele negative, în primul rând, transmiteţi judecătorului mesajul că nu aveţi nimic de ascuns, iar în al doilea rând, nu permiteţi oponentului să profite de acestă situaţie deoarece asupra acestora nu se mai poate reveni. De asemenea, probele materiale nu pot minţi. Martorii, însă, din varii motive pot să dea declaraţii minciunoase. În acest sens, este foarte important să ţineţi cont de faptul că atunci când voi pregătiţi martorul pentru interogatoriu, trebuie să-i explicaţi foarte tranşant şi clar că acesta trebuie să spună doar adevărul. Nu este doar o chestiune de etică. Dacă minciuna va fi demonstrată, toată apărarea realizată până în acel moment se va dărâma, chiar dacă aveţi dreptate. Ce faceţi însă cu martorii inutili, a căror declaraţii sunt doar un mod de a mări volumul dosarului? Este foarte simplu. Fie lăsaţi oponentul să cadă în derizoriu pentru că, este martorul lui, iar voi nu sunteţi obligaţi să intraţi în acest joc fie, îi adresaţi întrebări prin care să accentuaţi inutilitatea acestuia. Totuşi, cea de-a doua soluţie, de obicei, nu este recomandabilă, deoarece judecătorul se poate arăta foarte iritat de faptul că prelugiţi nişte declaraţii inutile. Aşadar, şi martorii inutili pot fi de folos deoarece un proces judecătoresc implică şi emoţiile pe care le resimte judecătorul. Iar dacă aceste emoţii negative ale judecătorului sunt îndreptate împotriva părţii adverse, acest fapt nu poate decât să vă ajute. Mai mult decât atât, un martor inutil adus în faţa judecătorului scoate la iveală starea de disperare a oponentului, care încearcă astfel să umple golul din apărarea lui. Efectul este însă invers, mărturiile inutile doar accentuiază părţile slabe ale teoriei de apărare. Autor: Oleg Canțer, avocat Sursa: „Audierea martorului. Îndrumar pentru avocaţi”, ABA ROLI Moldova