Odată ce acceptaţi să acordaţi asistenţă juridică pe un anumit caz, acceptaţi şi obligaţia legală de a acţiona cu toată diligenţa necesară pentru a obţine un rezultat pozitiv pentru client. Un rezultat pozitiv înseamnă atingerea scopului propus odată ce aţi luat cunoştinţă de materialele dosarului. Prin urmare, studierea dosarului reprezintă obligaţia avocatului în raport cu clientul. Studierea dosarului nu înseamnă simpla lecturare a acestuia. Odată cu studierea dosarului se face, pe de o parte, o reconstituire a evenimentelor care au avut loc în trecut iar, pe de altă parte, identificarea elementelor necunoscute care nu au fost elucidate în cadrul acţiunilor anterioare. Totodată, materialele din dosar vă pot furniza informaţiile primare referitoare la personalitatea celor care urmează a fi audiate în cadrul cercetării judecătoreşti. Astfel, declaraţiile tuturor persoanelor audiate la faza urmăririi penale sunt consemnate în scris. În momentul acestor consemnări, se face referire în mod obligatoriu, la o serie de elemente precum vârsta, sexul, profesia, ocupaţia, starea familială, antecedente şi alte informaţii preţioase cu privire la persoanele care vor face obiectul audierilor. Prin urmare, la etapa studierii dosarului vă veţi face o imagine generală cu privire la persoanele cu care veţi intra în contact. Astfel, de exemplu, dacă persoana care va face obiectul audierilor este de sex feminin va trebui să vă aşteptaţi ca declaraţiile acesteia să fie mai desfăşurate. Totodată, dacă, de exemplu, persoana ce va face obiectul audierilor are studii în ştiinţele comunicării, vă puteţi aştepta ca această persoană să fie foarte periculoasă în cadrul audierii încrucişate. Totodată, studiind dosarul, vă puteţi planifica mult mai util acţiunile. În acest sens, la momentul stabilirii ordinii de cercetare a probelor, va trebui să stăruiţi în faţa judecătorului ca probele favorabile să fie cercetate la începutul şi la sfârşitul cercetării. De exemplu, dacă reprezentaţi partea vătămată este important ca aceasta şi probele directe să fie audiate şi cercetate la prima fază. În acelaşi timp, dacă apăraţi inculpatul, trebuie să vă străduiţi ca imediat după ascultarea părţii vătămate să fie cercetate probele care răstoarnă sau contrazic declaraţiile părţii vătămate. Cel mai bine se memorizează informaţiile oferite la începutul şi la sfârşitul oricărei activităţi procesuale. De asemenea, studiind materialele dosarului, vă puteţi da seama care sunt lacunele din declaraţiile martorului pe care trebuie să-l pregătiţi. Astfel, de exemplu, dacă raportul de expertiză stabileşte că moartea a survenit între orele 22:00 şi 00:00, iar martorul vă spune că victima a fost găsită moartă de el la ora 21.00, este evident că ceva nu este în ordine.
Materialele dosarului vă mai furnizează şi declaraţiile pe care le-au oferit persoanele ce urmează a fi audiate încrucişat. Lecturând atent aceste declaraţii, vă puteţi formula întrebările, precum şi ordinea acestora.
Totodată, acestea vă pot ajuta să puneţi în evidenţă neconcordanţele din declaraţii. Astfel, în cazul martorului care declară că a găsit moartă victima la ora 21:00, iar conform raportului de expertiză moartea a survenit între orele 22:00 şi 00:00, audierea încrucişată care ar pune la îndoială declaraţiile martorului ar putea suna în felul următor. Exemplu: Avocat: Dvs., în cadrul urmăririi penale aţi declarat că victima era moartă atunci când aţi găsit-o? Martor: E adevărat. Avocat: Conform aceloraşi declaraţii, Dvs. aţi găsit victima la ora 21:00? Martor: Corect. Avocat: Expertul a indicat în raportul său că moartea victimei a survenit între orele 22:00 şi 00:00. Prin urmare, conform raportului de expertiză la momentul când Dvs. aţi găsit victima în acea încăpere se aflau două persoane vii – Dvs. şi victima... Martor: Eu nu sunt medic. Avocat: Deci, Dvs. nu sunteţi sigur dacă la ora 21:00 victima era încă în viaţă? Martor: Nu În acest fel, puneţi la îndoială capacitatea martorului de a evalua şi interpreta corect evenimentele ce au avut loc în trecut. Aşadar, studierea atentă a dosarului este temelia unei pledări de succes. Cunoaşterea dosarului vă poate scuti şi de o serie de activităţi lipsite de necesitate. Astfel, dacă urmează să audiaţi direct un fost colaborator al poliţiei care este fameliarizat cu activitatea judecătorească este inutil să-i mai explicaţi procedura de audiere, că trebuie să fie calm şi politicos cu participanţii la proces şi că trebuie să răspundă la întrebări coerent şi clar.
Dosarul pe care îl studiaţi trebuie să fie citit în mai multe rânduri, pentru că astfel puteţi să scoateţi în evidenţă detalii scăpate cu ocazia primei lecturi.
Este exact situaţia unei cărţi recitite, când evenimentele descrise vă apar într-o cu totul altă lumină decât după prima lectură. În fine, este important ca în momentul studierii dosarului să vă faceţi însemnări, care pot lua forma unor simple notiţe sau a unui tabel. Acestea vă vor ajuta să vă amintiţi de aspectele asupra cărora va trebuie să vă concentraţi în cadrul cercetării judecătoreşti şi care altfel ar putea fi uitate. Pregătirea martorului pentru şedinţa de judecată Pregătirea martorului nu trebuie şi nu poate avea drept scop învăţarea acestuia să spună minciuni. Scopul principal constă în instruirea persoanei ce va fi audiată în calitate de martor să furnizeze informaţii clare, logice şi credibile.
Cu toate acestea, nu toate persoanele ce au calitatea de martor într-un proces pot fi instruite. Doar martorii voştri pot fi pregătiţi.
Martorii oponentului nu pot fi pregătiţi pentru că puţin probabil aceştia vor colabora. Totuşi, o discuţie cu martorii adverşi, în cazul în care aceştia o vor accepta, poate fi foarte utilă pentru o eventuală audiere încrucişată. În cadrul unei asemenea discuţii puteţi obţine informaţii preţioase cu privire la temperamentul persoanei, gradul ei de instruire, vocabular etc. Pregătirea martorului este necesară din cel puţin două motive. În primul rând, un martor nepregătit este un martor care fie este periculos, fie este inutil. Martorii nepregătiţi prezintă evenimentele în mod haotic. Această situaţie trebuie evitată deoarece mărturiile prezentate într-o ordine necronologică nu prezintă clar evenimentele şi provoacă foarte multe goluri. Prin urmare, un asemenea martor este foarte vulnerabil în faţa unei audieri încrucişate. Al doilea motiv îl constituie faptul că chiar şi o mărturie cronologică şi bine structurată este însoţită de goluri. Astfel, pregătindu-vă martorul îl ajutaţi să înlăture golurile existente din toată povestirea sa. De exemplu, victima unui atac armat declară că: atacatorul s-a apropiat şi şi-a îndreptat arma spre mine... Din această mărturie nu este clar dacă atacatorul s-a apropiat din faţă sau din spate, dacă atacatorul avea un pistol, un cuţit sau orice altă armă, nu este clar ce exact înseamnă expresia şi-a îndreptat arma spre mine etc. Aşadar, un martor pregătit ar putea să vă furnizeze o informaţie mult mai desfăşurată, care ar putea suna cam în felul următor: Atacatorul s-a apropiat din faţă, şi-a scos pistolul de la brâu şi mi la pus la tâmplă... Pentru a acoperi alte goluri de care ar putea să profite partea adversă puteţi să-i mai acordaţi martorului şi o serie de alte întrebări. Exemplu: Avocat: Cum era vremea de afară? Martor: Era o zi senină de vară. Avocat: În ce era îmbrăcat atacatorul? Martor: Era îmbrăcat într-un tricou alb, pantaloni gri şi patofi sport. Avocat: Este prezent în această sală atacatorul? Martor: Da! Avocat: Puteţi să ne arătaţi care este el? Martor: Arată cu mâna în direcţia inculpatului. Avocat: De ce recunoaşteţi în atacator inculpatul? Martor: Are o cicatrice adâncă pe obrazul drept, tatuajul în formă de dragon pe mâna dreaptă şi este tuns exact ca atunci când m-a atacat. Modelul arătat mai sus este unul convenţional, pentru că fiecare caz în parte cere o abordare separată, în dependenţă de informaţiile pe care doriţi să le aflaţi de la martor. Aşadar, pregătirea martorului nu constă în impunerea acestuia să furnizeze declaraţii minciunoase. Scopul principal constă în instruirea referitoare la forma pe care o va îmbrăca conţinutul declaraţiilor date de către martor. Totodată, atunci când pregătim martorul, trebuie să vă asiguraţi că detaliile care vă interesează nu vor fi trecute cu vederea. Spre exemplu, dacă va trebui să puneţi în evidenţă arma, veţi întreba martorul despre mărimea armei, culoarea ei, materialul din care este confecţionat, modelul etc. De asemenea, trebuie evitate expresiile generale de genul victima era bine îmbrăcată. Asemenea expresii nu vă spun prea multe. În locul expresiei enunţate mai sus va trebui să faceţi martorul să vă spună, de exemplu, că victima era îmbrăcată într-un costum clasic din stofă neagră, cămaşă albă cu butoane aurite, pantofi din piele neagră etc. În acest fel, persoanele care ascultă martorul vor avea o imagine mult mai clară cu privire la îmbrăcămintea victimei decât atunci când acesta vă va spune doar că victima era bine îmbrăcată. Pregătirea trebuie efectuată cât mai aproape posibil de şedinţa în care se va desfăşura audierea. Dacă, din anumite motive, şedinţa de judecată nu a avut loc, este recomandabilă o repetiţie.
Cea mai eficientă metodă de pregătire a martorului este înscenarea audierii.
Pregătirea martorului nu înseamnă doar pregătirea acestuia pentru audierea directă. Este important ca martorul să fie pregătit şi pentru audierea încrucişată. În acest caz, avocatul va trebuie să se plaseze pe poziţia adversarului, ca să-şi dea seama, pe cât este posibil, care vor fi întrebările ce vor fi adresate martorului de către oponent. Cea mai eficientă metodă de a elucida aspectele pe baza cărora se poate specula în cadrul audierii încrucişate constă în construcţia unui tabel din două coloane. Astfel, în prima coloană veţi indica informaţiile care vă sunt utile, iar în cea de-a doua pe cele care sunt în defavoare. Ştiind care sunt părţile slabe ale declaraţiilor oferite de martor, veţi putea intui întrebările pe care ar putea să le adreseze partea oponentă în cadrul audierii încrucişate. Odată elucidate aspectele negative din declaraţiile martorului, trebuie să înţelegeţi că dacă acestea sunt foarte evidente sau dacă există riscul că acestea vor deveni oricum cunoscute oponentului, este în interesul vostru ca aceste aspecte să fie elucidate în cadrul audierii directe.
Este foarte important de menţionat că aspectele negative trebuie afişate la mijlocul audierii, deoarece, de obicei, cel mai bine se întipăresc în memorie informaţiile obţinute la începutul şi la sfârşitul audierii.
Din aceste considerente, este important ca cele mai preţioase informaţii să fie oferite de către martor la începutul şi la sfârşitul audierii, iar cele mai puţin utile la mijlocul audierii. Revenind la pregătirea martorului pentru audierea directă, este important să menţionăm că informaţia furnizată de către martor trebuie expusă exact în ordinea în care s-au derulat faptele. Acest scop poate fi realizat şi prin intermediul întrebărilor adresate, dar, totuşi, martorul trebuie să ştie care sunt aşteptările voastre. Asta îi va oferi încredere şi siguranţă în expunerea faptelor. După cum am menţionat, orice mărturii sunt aproape întotdeauna însoţite de goluri. De ce este necesar să umpleţi golurile din declaraţii? Creierul uman este programat în aşa fel încât orice vid de informaţie tinde să fie acoperit de imaginaţie. Dacă nu acoperiţi acest gol, acesta va fi umplut de imaginaţia judecătorului. Este cunoscut faptul că omului nu-i plac incertitudinile, tocmai de aceea prima tendinţă a noastră atunci când ne întâlnim cu o situaţie neclară, este să facem lumină asupra acesteia. Iar dacă faptele nu vă ajută, în mod sigur, imaginaţia vă va veni în ajutor. Astfel, dacă martorul vă va spune că atacatorul s-a apropiat de el şi apoi a îndreptat arma în direcţia lui, şi dacă martorul a mai declarat că imdediat înainte de atac el încuia uşa de la automobil, în mintea judecătorului se poate crea imaginea unui atac din spate. Şi atunci concluzia ar fi una în defavoarea voastră – martorul nu a putut să-l vadă pe atacator.
Cel mai eficient mod de a acoperi golurile dintr-o mărturie este să adresaţi întrebările astfel încât acestea să reiasă direct din răspunsurile oferite de martor.
Mai exact, puneţi în întrebări ultimele cuvinte pe care le-a spus martorul atunci când va oferit răspunsurile. Exemplu: Avocat: Ce aţi făcut imediat după ce aţi ieşit din maşină? Martor: Am încuiat uşa. Avocat: Ce s-a întâmplat după ce aţi încuiat uşa? Martor: M-am pornit în direcţia băncii. Avocat: Ce a urmat după ce v-aţi îndreptat spre bancă? Urmând această tehnică, expunerea martorului va fi clară, logică şi credibilă. Nu este necesar ca pregătirea martorului să se realizeze într-o singură şedinţă. În dependenţă de complexitatea informaţiilor pe care le deţine, martorul poate fi pregătit în mai multe şedinţe. Martorii vârstnici şi cei foarte tineri trebuie trataţi cu mai multă atenţie şi pot fi necesare mai multe şedinţe de pregătire, chiar şi în cazurile în care, în condiţii normale, pregătirea ar putea fi realizată într-o singură şedinţă. Autor: Oleg Canțer, avocat Sursa: „Audierea martorului. Îndrumar pentru avocaţi”, ABA ROLI Moldova