Căile de atac în procesul penal se împart în două categorii: căile ordinare de atac și căile extraordinare de atac. În acest articol ne vom referi la căile ordinare de atac, în special la apel. Sentinţele susceptibile de atac cu apel sunt:
  • sentinţele de condamnare şi achitare atât în latura penală, cât şi în latura civilă (art. 389-390, 400 alin. 1 Codul de procedură penală);
  • sentințele de încetare a procesului penal (art. 332, 391, 401 alin. 1 pct. 2 CPP);
  • sentinţele pronunţate la judecarea cauzelor cu aplicarea procedurii speciale: procedura în cauzele privind minorii (art. 474-487 CPP), procedura aplicării măsurilor de constrângere cu caracter medical (art. 488-503 CPP), procedura de urmărire şi judecare a unor infracţiuni flagrante (art. 513-519 CPP), procedura privind urmărirea penală şi judecarea cauzelor privind infracţiunile săvârşite de persoane juridice (art. 520-523 CPP);
  • sentinţele instanţei de revizuire date în conformitate cu cerinţele art. 464 şi 465 CPP, avându-se în vedere noua hotărâre potrivit dispoziţiilor art. 382-397 CPP, care pot fi atacate cu apel în ordine generală.
Care categorii de sentințe nu sunt succeptibile de a fi atacate cu apel?
  • Sentinţele pronunţate de către instanţele judecătoreşti privind infracţiunile pentru a căror săvârşire legea prevede exclusiv pedeapsa non-privativă de libertate;
  • sentinţele pronunţate de Curtea Supremă de Justiţie;
  • sentinţa în cazul acordului de recunoaştere a vinovăţiei.
Sunt susceptibile de a fi atacate cu apel odată cu sentința încheierile ce se dau în cursul judecății în primă instanță:
  • încheierile prin care instanţa s-a pronunţat asupra demersurilor formulate de părţi şi asupra cererilor şi probelor propuse de ele;
  • încheierile prin care se iau măsuri pentru buna administrare a justiţiei (conexarea, disjungerea cauzei ş.a.);
  • încheierile pronunţate asupra măsurilor de constrângere procesuale (măsuri faţă de cei ce tulbură ordinea în timpul şedinţei de judecată, aducerea silită ş.a.).
Care încheieri emise în primă instanță sunt susceptibile de a fi atacate separat cu apel?
  • Încheierile ce se referă la cheltuielile de judecată cuvenite martorului, expertului, interpretului, traducătorului şi apărătorului;
  • încheierile privitor la alte persoane fizice sau juridice, care nu sunt parte la proces, ale căror interese legitime au fost prejudiciate printr-o măsură sau printr-un act al instanţei: de ex.: încheierile ce se referă la trecerea cauțiunii în proprietatea statului etc.
Cine sunt titularii dreptului de apel? Sunt în drept a declara apel:
  • procurorul, în ce priveşte latura penală şi latura civilă;
  • inculpatul, în ce priveşte latura penală şi latura civilă;
  • partea vătămată, în ce priveşte latura penală;
  • partea civilă şi partea civilmente responsabilă, în ce priveşte latura civilă;
  • martorul, expertul, interpretul, traducătorul şi apărătorul, în ce priveşte cheltuielile judiciare cuvenite acestora. În interesele martorului, expertului, interpretului şi a traducătorul, poate fi depus apel de către avocatul acestora;
  • orice persoană ale cărei interese legitime au fost prejudiciate printr-o măsură sau printr-un act al instanţei (de ex.: persoana care nu este parte în proces, ale cărei interese legitime au fost lezate prin aplicarea sechestrului dispus de instanță asupra bunurilor sale);
  • apărătorul, reprezentantul legal în numele inculpatului, reprezentantul/reprezentantul legal în numele părții vătămate, părții civile şi a părții civilmente responsabile, precum şi de către avocat în interesele persoanei ale cărei interese legitime au fost prejudiciate printr-o măsură sau printr-un act al instanţei.
În care cazuri poate fi declarat apel suplimentar? Art. 402 alin. 4 şi 5 CPP prevede situaţia când atât procurorul ierarhic superior, cât şi noul apărător ales după declararea apelului de către inculpat au dreptul de a declara apel suplimentar. În acest apel se pot invoca noi motive de apel care vor viza orice latură a cauzei penale. Atât procurorul ierarhic superior, cât şi noul apărător nu sunt legaţi de motivele invocate în apelul de bază. Aceste persoane sunt limitate de a acţiona în termenul de 15 zile de la data primirii copiei apelului declarat. Despre acest fapt părţile vor fi anunţate cu înmânarea copiilor acestor apeluri şi acordarea timpului necesar pentru pregătirea de judecarea apelurilor. Care este termenul de declarare a apelului? Termenul de apel este de 15 zile de la data pronunţării sentinţei integrale, dacă legea nu dispune altfel. În cazul exercitării apelului asupra încheierilor ce se referă la cheltuielile de judecată (art. 401 alin. 1 pct. 5 CPP), precum şi asupra încheierilor privitor la alte persoane ale căror interese legitime au fost prejudiciate printr-o măsură sau printr-un act al instanţei (art. 401 alin. 1 pct. 6 CPP), calea de atac poate fi exercitată de îndată după pronunţarea încheierii, prin care instanţa a dispus asupra cheltuielilor judiciare sau a luat o altă măsură, dar nu mai târziu de 15 zile de la pronunţarea sentinţei prin care s-a soluţionat cauza. Care este modalitatea de calcul al termenului de apel? La calcularea termenului de apel se aplică sistemul de unităţi libere (zile libere) cu posibilitatea prelungirii termenului până la prima zi lucrătoare, dacă acesta urmează să se sfârşească într-o zi nelucrătoare. La calcularea termenului de apel, nu se ia în calcul ziua de la care începe să expire termenul, nici ziua în care acesta se împlineşte (art. 231 alin. 3 CPP). Este posibilă repunerea în termen a apelului? Conform art. 403 CPP, repunerea în termen a apelului reprezintă mijlocul procesual prin care titularul dreptului de apel, care nu a putut declara apel din cauze independente de voinţa lui, este repus în dreptul din care a fost decăzut după expirarea termenului de apel. Repunerea în termen se operează doar având prezente două condiţii cumulative:
  • întârzierea a fost determinată de motive întemeiate: calamitate naturală, accident, boală ş.a., pe care apreciindu-le, instanţa de apel va constata dacă situaţia invocată de apelant constituie în mod efectiv o cauză de împiedicare a declarării apelului;
  • apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale.
Admiterea repunerii în termen produce efectul apelului declarat în termen. În caz contrar, apelul va fi respins ca tardiv. Este posibilă depunerea apelului peste termen? Potrivit art. 404 CPP, apelul peste termen poate fi declarat de către participantul care a lipsit atât la judecată, cât şi la pronunţarea sentinţei. Pentru exercitarea apelului peste termen, ca şi în cazul repunerii în termen, este necesară prezenţa cumulativă a două condiţii:
  • partea care doreşte să atace hotărârea cu apel a fost absentă atât la judecată, cât şi la pronunţarea sentinţei;
  • cererea de apel să fie înaintată nu mai târziu de 15 zile de la începerea executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale.
Repunerea în termen este o prerogativă a instanţei de apel, care urmează să se pronunţe cu motivaţia respectivă în textul deciziei. Care sunt cerințele față de conținutul cererii de apel? Apelul se declară prin cerere scrisă. Cererea de apel trebuie să conţină:
  • denumirea instanţei la care se depune apelul;
  • numele şi prenumele apelantului, calitatea procesuală şi adresa lui;
  • denumirea instanţei care a pronunţat sentinţa, data sentinţei, numele şi
  • prenumele inculpatului în privinţa căruia se atacă sentinţa;
  • conţinutul şi motivele cerinţelor apelantului. Motivele apelului pot fi: - de fapt – generate de aprecierea greşită a probelor ori a faptelor şi circumstanţelor cauzei, sau din insuficienţa probelor administrate, sau din neconcordanţa acestora cu starea de fapt constatată de instanţă; - de drept – motive care cuprind orice violare sau aplicare greşită a legii materiale sau procesuale;
  • indicarea probelor şi mijloacelor cu ajutorul cărora acestea pot fi administrate, dacă se invocă necesitatea administrării de noi probe;
  • indicarea prevederilor normative care reglementează apelul şi motivele expuse în apel;
  • data declarării apelului şi semnătura apelantului;
  • lista documentelor ce se anexează la cererea de apel.
În ce condiții pot fi invocate în apel probe noi care nu au constituit obiect al cercetării judecătorești în prima instanță? În cazul în care invocă necesitatea administrării de noi probe, părţile trebuie să indice aceste probe şi mijloacele cu ajutorul cărora pot fi administrate, precum şi motivele care au împiedicat prezentarea lor în primă instanţă. La care instanță se depune cererea de apel? Cererea de apel se depune la instanţa care a emis sentinţa atacată cu un număr de copii conform numărului de participanţi la proces. Pentru persoanele arestate există excepţii – ele pot depune cererea de apel la administraţia locului de detenţie fără a anexa copii. Lipsa copiilor nu constituie temei de a reţine trimiterea dosarului în instanţa de apel. Care sunt consecințele depunerii apelului direct în instanța de apel? În situaţia când apelantul s-a adresat direct în instanţa de apel, apelul nu va fi considerat nul, deoarece legea nu permite această situaţie ca motiv de nulitate. Ce se întâmplă în cazul când semnatarul apelului consemnează greșit calea de atac sau instanța competentă a examina apelul? În cazurile când menţiunile sunt greşite, fie cu privire la denumirea căii de atac (de ex.: s-a scris că se face recurs, recurs în anulare, pe când este vorba de apel), fie cu privire la instanţa care va judeca (s-a scris că apelul este destinat Curţii Supremede Justiție, Curţii Constituţionale ş.a., deşi acesta este de competenţa curţii de apel), aceste inexactități nu pot avea nici o consecință negativă asupra valabilităţii de utilizare a căii de atac apelul. De exemplu, nu au ştiut la momentul judecării cauzei despre existența acestora; instanţa de fond a respins cererea de a le administra. Procurorul participant în apel şi avocatul, care nu au participat la judecarea în fond, nu sunt limitați de aceste condiții. Care este procedura de retragere a apelului? Conform art. 407 CPP, retragerea apelului poate fi realizată până la începutul cercetării judecătoreşti în instanţa de apel. Retragerea apelului presupune refuzul de a utiliza calea de atac.
  • Retragerea apelului poate privi atât latura penală, cât şi cea civilă sau hotărârea în întregime. Retragerea apelului poate fi şi parţială.
  • Retragerea apelului trebuie să fie făcută de apelant, cu excepţia apelului declarat de procuror, care poate fi retras şi de procurorul ierarhic superior.
  • Dacă persoana care a declarat apel se află în detenţie, retragerea apeluluipoate fi consemnată de administraţia locului de detenţie. Retragerea apelului declarat de inculpatul minor poate avea loc numai cu consimţământul reprezentantului lui legal.
  • Retragerea apelului se poate face în scris sau oral. Declaraţia scrisă se face la instanţa care a pronunţat sentinţa sau la instanţa de apel. Declaraţia verbală se face numai în şedinţa instanţei de apel.
Care sunt consecințele retragerii apelului? În cazul retragerii apelului instanţa de apel va pronunţa o încheiere prin care va înceta procedura de apelul. Dacă sunt declarate mai multe apeluri din care unul sau câteva sunt retrase, instanţa de apel va înceta procedura numai în privinţa acestora, considerându-se astfel că apelurile nu au fost depuse. Dacă apelantul şi-a retras apelul, iar instanţa încetează procedura, un nou apel introdus ulterior de aceeaşi parte sau de apărătorul său în aceeaşi cauză trebuie respins ca inadmisibil. În următorul articol vă vom informa despre efectul suspensiv al apelului, semnificația efectului devolutiv al apelului, procedura cercetării judecătorești în apel etc. Autor: Tudor Osoianu, avocat, doctor în drept, conferențiar universitar, Sursa: „Căile de atac în procesul penal. Îndrumar pentru avocaţi”, ABA ROLI Moldova