Astăzi, continuăm seria articolelor cu referire la căile de atac în procesul penal. În mod special, ne vom referi la apel și vă vom informa despre efectul suspensiv al apelului, semnificația efectului devolutiv al apelului, procedura cercetării judecătorești în apel etc.   Care este semnificația efectului suspensiv al apelului? Declararea apelului are ca efect suspendarea executării hotărârii primei instanţe şi va continua pe întreg procesul judecării apelului, atât referitor la latura penală, cât şi la cea civilă. Efectul suspensiv poate fi:

• total – atunci când sentinţa este atacată în întregime;
• parţial – atunci când apelul se face numai la latura penală, ori numai cea civilă.

Apelul are efect suspensiv numai în cazul dacă a fost declarat în termen. Există oare careva excepții de la efectul suspensiv al apelului? De la regula generală, în conformitate cu care declararea apelului are ca efect suspendarea executării hotărârii, există unele derogări. Astfel, în situaţia prevăzută de art. 398 din Codul de procedură penală, când inculpatul este achitat sau eliberat de răspundere penală, eliberat de executarea pedepsei, condamnat la pedeapsă neprivativă de libertate sau în privinţa lui procesul a fost încetat, dacă el se află în stare de arest, curtea de apel imediat va pune persoana în libertate. Apelul declarat după expirarea termenului poate avea efect suspensiv numai după ce a fost recunoscut de instanţă repus în termen. Care este semnificația efectului devolutiv al apelului? Conform art. 409 alin. 1 CPP, prin efectul devolutiv al căii de atac se înţelege condiţionarea examinării apelului doar în privinţa persoanei care a declarat apel şi a persoanei la care se referă apelul şi numai în limitele calităţii procesuale a apelantului. Potrivit prevederilor art. 409 alin. 2 CPP, instanţa de apel are obligaţia de a examina în afară de temeiurile invocate şi cererile formulate de apelant şi alte aspecte de fapt şi de drept ale cauzei, însă fără a înrăutăţi situaţia apelantului. Care este semnificația efectului de neagravare a situaţiei în propriul apel? Potrivit art. 410 CPP, instanţele de apel, soluţionând cauza, nu pot crea o situaţie mai gravă pentru persoana care a declarat apel. Art. 410 alin. 2 CPP prevede că aceeaşi regulă se aplică şi în cazul în care apelul a fost declarat în favoarea unei părţi de către procuror, adică instanța de apel nu poate crea o situaţie mai gravă pentru persoana în favoarea căreia a fost declarat apel de către procuror. Instanţele de apel vor avea în vedere şi faptul că regula neagravării situaţiei guvernează nu numai pedeapsa, dar şi oricare alt aspect al laturii penale, cum ar fi, de exemplu, recunoaşterea unor circumstanţe agravante, schimbarea încadrării juridice a faptei într-o infracţiune mai gravă, chiar dacă pedeapsa nu se va majora. Regula neagravării situaţiei se aplică şi altor subiecţi procesuali – martori, experţi, interpreţi, traducători, translatori şi apărători, care au atacat hotărârea cu privire la cheltuielile judiciare ce sunt pretinse. În acest sens se interzice de a reduce cheltuielile ce s-au acordat de prima instanţă acestor subiecţi, dacă în urma apelului lor instanţa superioară va considera că acestea au fost nejustificat majorate. Care este semnificația efectului extensiv al apelului? În conformitate cu prevederile art. 411 CPP, efectul extensiv constă în faptul că instanţa de apel va examina cauza prin extindere şi cu privire la părţile care nu au declarat apel sau la care acesta nu se referă, având dreptul să ia o hotărâre şi în privinţa lor. Prevederile acestui articol se aplică în anumite condiţii:

• existenţa unui apel declarat de o persoană care este în drept de a-l înainta (art. 401 CPP);
• părţile care au declarat apel să aibă aceeaşi calitate în proces;
• apelul declarat să creeze o situaţie mai bună părţilor care nu au declarat apel sau părţilor la care acesta nu se referă.

Extinderea efectului apelului presupune o neagravare a situaţiei părții care nu a declarat apel sau la care acesta nu se referă. Care sunt acțiunile preparatorii ale instanței de apel? Cauzele penale parvenite cu apel se repartizează în ordinea prevăzută la art. 344 CPP. În termen de până la 10 zile din data de la care i-a fost repartizată, preşedintele completului de judecată, care a primit cauza repartizată, fixează termenul de judecată a apelului, iar dacă este necesar, fixează termen pentru şedinţa preliminară care este desfăşurată conform prevederilor art. 345 CPP. Urmează citarea legală a părţilor şi înmânarea copiilor de pe apel. Lipsa adeverinţei de citare în care este indicată data primirii sau neînştiinţarea instanţei de către una din părţi despre imposibilitatea de a se prezenta constituie temei pentru stabilirea altui termen de judecată. Este posibilă examinarea apelului în lipsa părților? Părţile pot solicita examinarea apelului în lipsa lor. Neprezentarea părţilor legal citate în instanţa de apel nu împiedică examinarea cauzei. Dacă este necesar, instanţa de apel poate recunoaşte prezenţa părţilor obligatorie şi ia măsurile corespunzătoare pentru asigurarea prezenţei lor. Judecarea apelului se face în prezenţa inculpatului când acesta se află în stare de arest, cu excepția cazului când inculpatul, fiind în stare de arest, refuză să fie adus în instanţă pentru judecarea cauzei şi refuzul este confirmat şi de apărătorul lui (art. 321 alin. 2 pct. 2 CPP). La judecarea apelului este obligatorie prezenţa procurorului, precum şi a apărătorului în cazurile prevăzute de art. 69 CPP. În următorul articol vă vom informa despre etapele apelului. Autor: Tudor Osoianu, avocat, doctor în drept, conferențiar universitar, Sursa: „Căile de atac în procesul penal. Îndrumar pentru avocaţi”, ABA ROLI Moldova