Controlul fiscal constă în verificarea modului în care întreprinderea Dvs. respectă legislația fiscală într-o anumită perioadă sau în câteva perioade fiscale. Controlul fiscal nu trebuie confundat cu vizita fiscală, care este o măsură de promovare a conformării voluntare a contribuabilului la respectarea legislației. Respectiv, în cadrul acesteia nu se calculează obligații fiscale și nu se aplică sancțiuni. Astfel, controlului fiscal poate fi supus doar contribuabilul, adică persoana care, conform legislaţiei fiscale, este obligată să calculeze şi/sau să achite la buget orice impozite şi taxe, penalităţile şi amenzile respective, precum și persoana care, conform legislaţiei fiscale, este obligată să reţină sau să perceapă de la altă persoană şi să achite la buget plăţile indicate (de exemplu, angajatorul care reține la sursă și achită impozitul pe venit al salariaților). Verificarea prin contrapunere, însă, poate fi efectuată atât la contribuabilul propriu-zis, cât și la persoanele cu care acesta a avut relații de afaceri. Totodată, în cadrul controlului fiscal, organul de control poate solicita de la alte persoane (de exemplu, de la contractanți) orice informaţii şi documente privind relaţiile lor cu contribuabilul respectiv. Tipurile de controale Controlul fiscal poate fi exercitat sub două forme:
  • control fiscal la oficiul organului fiscal (control fiscal cameral);
  • control fiscal la fața locului.
Control fiscal la oficiul organului fiscal (control fiscal cameral)
Controlul fiscal cameral constă în verificarea corectitudinii întocmirii dărilor de seamă fiscale, a altor documente prezentate de contribuabil, care servesc drept temei pentru calcularea şi achitarea impozitelor şi taxelor, a altor documente de care dispune organul fiscal sau alt organ cu atribuţii de administrare fiscală (în continuare – ”organ de control”), precum şi în verificarea altor circumstanţe ce ţin de respectarea legislaţiei fiscale. Atunci când relevă erori şi/sau contradicţii între indicii dărilor de seamă şi documentelor prezentate, organul de control este obligat să comunice despre aceasta contribuabilului, cerându-i să modifice documentele respective în termenul stabilit. Organul de control efectuează controlul fiscal fără  adoptarea unei decizii scrise asupra obiectivului vizat. În cazul în care depistarea încălcării fiscale este posibilă în cadrul controlului fiscal cameral, nefiind necesar controlul la faţa locului, organul de control poate întocmi actul de control fiscal. Controlul fiscal la faţa locului Controlul fiscal la faţa locului are drept scop verificarea respectării legislaţiei fiscale de contribuabil sau de o altă persoană supusă controlului, care se efectuează de către organul de control la locurile aflării acestora. Controlul fiscal la faţa locului referitor la un contribuabil poate cuprinde atât unul, cât și mai multe tipuri de impozite şi taxe. Controlul fiscal la fața locului poate fi efectuat numai în temeiul unei decizii scrise a conducerii organului de control. La ce oră întreprinderea poate fi supusă controlului fiscal?
Controlul fiscal se efectuează în orele de program ale organului care exercită controlul fiscal şi/sau cele ale întreprinderii Dvs. Important: Este recomandabil să aveți aprobat programul de lucru înainte de începutul controlului. În cazul unităților comerciale, orarul de funcţionare se afişează la intrarea în unitatea comercială, în conformitate cu prevederile art. 21 din Legea cu privire la comerțul interior. În cazul în care, potrivit legislației, nu aveți obligația să faceți public programul de lucru, explicați acest fapt controlorilor și conveniți asupra orelor de control, înăuntrul programului de lucru comunicat de Dvs. Durata unui control fiscal
Durata unui control fiscal la faţa locului nu trebuie să depăşească 2 luni calendaristice. În cazuri excepţionale, conducerea organului de control poate să decidă prelungirea duratei controlului cu cel mult 3 luni calendaristice sau să sisteze controlul. Perioada sistării controlului şi prezentării documentelor nu se include în durata efectuării controlului, ultima fiind calculată din ziua începerii lui până la ziua semnării actului respectiv, inclusiv. Se disting următoarele metode și operațiuni de efectuare a controalelor fiscale:
Verificare faptică:
  • se aplică în cazul controlului fiscal la fața locului;
  • constă în observarea directă a obiectelor, proceselor și fenomenelor, în cercetarea și analiza activității contribuabilului;
  • are scopul de a constata situații care nu sunt reflectate sau care nu rezultă din documente.
Verificare documentară:
  • se aplică atât în cazul controlului fiscal la oficiul organului fiscal (control fiscal cameral), cât și în cazul controlului fiscal la fața locului;
  • constă în confruntarea (compararea) dărilor de seamă fiscale, documentelor de evidență și altor informații prezentate de contribuabil cu documentele și cu informațiile referitoare la acesta de care dispune organul de control.
Verificare totală:
  • se aplică în cazul controlului fiscal la fața locului asupra tuturor actelor și operațiunilor de determinare a obiectelor impozabile și de stingere a obligațiilor fiscale în perioada de după ultimul control fiscal;
  • este în același timp o verificare documentară și o verificare faptică a modului în care contribuabilul execută obligația fiscală.
Verificare parțială:
  • se aplică atât în cazul controlului fiscal la oficiul organului fiscal (control fiscal cameral), cât și în cazul controlului fiscal la fața locului;
  • constă în controlul asupra stingerii unor anumite tipuri de obligaţii fiscale, asupra executării unor alte obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală dintr-o anumită perioadă, verificându-se, în tot sau în parte, documentele sau activitatea contribuabilului.
Verificare tematică:
  • se aplică atât în cazul controlului fiscal la oficiul organului fiscal (control fiscal cameral), cât și în cazul controlului fiscal la fața locului;
  • constă în controlul asupra stingerii unui anumit tip de obligaţie fiscală sau asupra executării unei alte obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală, verificându-se documentele sau activitatea contribuabilului.
Verificare operativă:
  • se aplică în cazul controlului fiscal la faţa locului, observându-se procesele economice si financiare, actele şi operaţiunile aferente, pentru a constata autenticitatea lor, pentru a depista şi a preveni încălcările fiscale;
  • se face inopinat, prin verificare faptică și/sau verificare documentară;
  • dacă se constată vreo încălcare fiscală, iar verificarea circumstanţelor necesită mai mult timp, materialele se transmit subdiviziunilor respective ale organului de control pentru efectuarea unui control fiscal prin alte metode tehnice.
Verificare prin contrapunere:
  • se aplică atât în cazul controlului fiscal la oficiul organului fiscal (control fiscal cameral), cât și în cazul controlului fiscal la fața locului;
  • constă în controlul concomitent al întreprinderii Dvs. și al persoanelor cu care aceasta are sau a avut relații de afaceri, pentru a se constata autenticitatea acestor relații și a operațiunilor efectuate.
Cumpărătura de control:
  • constă în crearea artificială de către funcționarul fiscal a situației de procurare a bunurilor materiale, de efectuare a comenzii de executare a lucrărilor sau de prestare a serviciilor fără scopul de a le achiziționa (consuma) sau de a le comercializa;
  • reprezentantul întreprinderii Dvs. (vânzătorul, casierul etc.) va fi informat despre aplicarea cumpărăturii de control după efectuarea acesteia.
În calitate de probe ale comiterii încălcării în timpul efectuării cumpărăturii de control pot servi înregistrările audio, foto, video, precum şi dispozitivele de înregistrare. Studiu de caz. IFS Chișinău a efectuat un control fiscal prin metoda verificării parțiale la Hip SRL (antreprenor) privind tranzacțiile economice cu Con SRL (subantreprenor, executor al unor lucrări de construcție), în urma căruia a constatat trecerea în cont (neîntemeiată, în opinia controlorului) a TVA de către Hip SRL. Prin Decizia asupra cazului de încălcare fiscală din 27.03.2013, IFS a calculat TVA spre achitate în buget și penalități și a aplicat amenda fiscală, invocând faptul că în cadrul controlului fiscal s-a stabilit că subantreprenorul Con SRL nu dispune de angajați pentru executarea unor lucrări de construcție și, deci, nu putea executa lucrările facturate antreprenorului. Fiindu-i blocate conturile, Hip SRL a achitat sumele indicate în Decizia de sancționare, după care a contestat Decizia la organul fiscal emitent, iar după respingerea contestației, în instanța de judecată. Hip SRL a probat pretențiile sale cu documente ce confirmă efectuarea lucrărilor de către subantreprenor, și anume procesele-verbale de recepție a lucrărilor. Prima instanță a dat câștig de cauză reclamantului și a dispus anularea Deciziei de sancționare și încasarea de la IFS Chișinău în beneficiul Hip SRL a sumelor achitate, inclusiv TVA, penalitatea și amenda fiscală. Curtea de apel a anulat hotarârea, însă CSJ a admis recursul și a menținut hotărârea primei instanțe. Concluzie: Instanța nu a reținut argumentele IFS și a dat câștig de cauză contribuabilului, în baza probelor pertinente și admisibile prezentate de acesta. Seria de articole privind controalele va continua cu sfaturi despre ce trebuie să faceți în cazul în care v-ați trezit cu inspectorii la ușă. Sursa: controale.md