Percheziția domiciliului și a sediului comercial efectuată în absența reclamantului, ca parte a unei anchete preliminare a poliției, încalcă Convenția europeană a drepturilor omului. În cauza Modestou împotriva Greciei (cererea nr. 51693/13), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât, în unanimitate, că a fost încălcat art. 8 (dreptul la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului și a corespondenței) din Convenţia europeană. Cauza privește percheziția domiciliului și a sediului comercial efectuată în absența reclamantului, ca parte a unei anchete preliminare a poliției. CEDO a obervat, în primul rând, că percheziția în cauză a avut loc în timpul anchetei preliminare a poliției și a fost, prin urmare, realizată într-un stadiu deosebit de incipient al procedurilor penale. Curtea a considerat că o percheziție efectuată în acea etapă trebuia să fie însoțită de garanții adecvate și suficiente, în vederea asigurării că acesta nu este utilizată ca mijloc de a furniza poliției probele compromițătoare referitoare la persoanele care trebuiau încă să fie identificate ca suspecți în legătură cu infracțiunea. Curtea a observat că mandatul de percheziție a fost redactat în termeni generali. Procurorul nu a inclus nicio informație cu privire la ancheta în cauză și elementele care urmau să fie confiscate, conferind astfel puteri largi ofițerului anchetator. În cazul în care legislația internă nu prevede un control jurisdicțional prealabil al legalității și necesității unei măsuri în anchetă, Curtea a subliniat faptul că alte măsuri de protecție trebuie să fie puse în aplicare, în special în ceea ce privește executarea mandatului de percheziție, astfel încât să compenseze orice insuficiențe privind emiterea și conținutul mandatului. Or, în speță, Curtea a menționat că legislația elenă nu prevedea nici un astfel de control prealabil. CEDO a observat, totuși, că percheziția a fost însoțită de anumite garanții procedurale. În primul rând, aceasta a fost dispusă de un procuror de la Curtea de Apel, care a emis mandatul de percheziție și a delegat sarcina poliției. În al doilea rând, percheziția a fost efectuată de un ofițer de poliție însoțit de un procuror adjunct. Curtea a observat că reclamantul nu a fost deloc prezent în timpul percheziției, care a durat timp de 12 ore și jumătate, și că nu reiese clar din dosar dacă ofițerii anchetatori au încercat să-l informeze despre operațiune, deși Codul de procedură penală impunea persoanei care efectuează percheziția să invite locatarul să asiste. Curtea a remarcat că, în plus față de lipsa controlului judiciar prealabil, caracterul imprecis al mandatului, precum și a faptului că reclamantul nu a fost prezent fizic în timpul percheziției, nu a existat nici un control judiciar a posteriori imediat. În urma percheziției, au fost confiscate două calculatoare și sute de documente, și nu a fost stabilit dacă toate documentele în cauză aveau legătură directă cu infracțiunea care făcea obiectul anchetei. Nu a putut fi ușor de verificat din cuprinsul mandatului, dacă reclamantul a primit informații exacte cu privire la domeniul de aplicare al percheziției, astfel încât să fie în măsură să se plângă de orice abuzuri în acest context. Curtea de Apel s-a pronunțat cu privire la contestația reclamantului la mai mult de doi ani de la eveniment, dedicându-și cea mai mare a deciziei sale stabilirii dacă percheziția și confiscarea puteau fi efectuate în cursul unei anchete preliminare a poliției. CEDO a considerat că autoritățile naționale nu și-au respectat obligația de a furniza motive ”relevante și suficiente” pentru a justifica emiterea mandatului de percheziție. Curtea a concluzionat că percheziția nu a fost în mod rezonabil proporțională cu obiectivele legitime urmărite, ținând cont de interesul unei societăți democratice în asigurarea respectului pentru domiciliu. Prin urmare, a existat o violare a articolului 8 al Convenției. Sursa: legal-land.ro