Proiectul de lege privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă al Republicii Moldova, prin care medierea judiciară, devine obligatorie a fost votat astăzi de către Parlament, în lectură finală. Asta chiar dacă documentul a fost și este criticat de juriști și societatea civilă: ”judecătorii, și așa supraîncărcați, vor fi nevoiți să facă ședințe suplimentare de mediere judiciară obligatorie”. gribinceaVladislav Gribincea, președinte al Centrului de Resurse Juridice din Moldova: Tot vorbim că judecătorii au mult de lucru și că trebuie de simplificat procedurile. Prin această lege ar putea să li se mai adauge și, cu siguranţă, procedura se complică. Proiectul copie o instituție din România, care însă acolo a fost declarată neconstituțională în anul 2014. Totodată, autoritățile noastre au respins majoritatea opiniilor experților în mediere de îmbunătățire a proiectului. AelitaAelita Orhei, avocat și mediator, Biroul asociat de avocați ”Gladei și Partenerii”: Este adevărat că există o argumentare a autorilor proiectului de lege care pare să fie logică, dar și optimistă precum că medierea va reduce din sarcina judecătorilor, care precum cunoaștem, sunt supraîncărcați. Eu am impresia că se va obține un efect diferit de ceea ce se dorește: judecătorii, și așa supraîncărcați, vor fi nevoiți să facă ședințe suplimentare de ”mediere judiciară obligatorie”. Cunoscând sarcina judecătorilor (mai ales a celor din Chișinău), cu greu îmi imaginez ca aceștia să aibă posibilitate, chiar fizic, să aloce timpul, atenția și empatia necesară ca părțile să găsească un numitor comun. Pentru această meserie sunt cei mai indicați mediatorii, ei au fost instruiți anume pentru a face ”mediere”. Judecatorul, este în opinia mea, un fel de arbitru mai întâi de toate, și nu conciliator. Dacă tot se vrea să existe mediere obligatorie pe anumite cauze, acestea ar trebui sa fie distribuite mediatorilor, deși, după mine, conceptual, medierea ar trebui să fie liberă și nu obligatorie. AndreiAndrei Anișcenco, mediator, Centrul de Mediere al Camerei de Comerț și Industrie a Republicii Moldova: Prin proiectul de lege respectiv se propune introducerea medierii obligatorii în litigiile de muncă, familiale, succesorale, privind protecția consumatorilor, privind delictele, precum și a celor patrimoniale ce nu depășesc 50 de mii de lei. Inițiativa legislativă privind introducerea medierii judiciare obligatorii, așa cum e prevăzut de proiectul legii privind modificarea Codului de procedură civilă, este, din câte cunosc, unică în lume. După mine, această inițiativă este malefică, din următoarele considerente:
  • procedura medierii judiciare obligatorii contravine principiilor fundamentale ale medierii;
  • părțile nu sunt libere să-și aleagă mediatorul (conform proiectului – judecătorul desemnat aleatoriu va media cazul);
  • judecătorul este obligat să comunice părților posibila soluție, ceea ce constituie, de fapt, o încălcare expresă a principiului neutralității și imparțialității mediatorului;
  • părțile nu au controlul asupra modului în care se desfășoară procedura de mediere judiciară, fiind, de facto, obligate să se prezinte în instanță când judecătorul o cere.
Un alt efect negativ pe care l-ar putea avea adoptarea acestui proiect de lege este creșterea nivelului de supraîncărcare a instanței de judecată. Altfel spus, judecătorul va trebui să examineze dosare în procedură prealabilă de mediere judiciară, suplimentar numărului imens de cauze aflate deja pe rol. Consider că medierea trebuie să rămână benevolă și să se desfășoare, în continuare, în condițiile prevăzute de Legea cu privire la mediere. 17355106_1282012918535259_1294893721_nViorica Grecu, avocat: Nu cred în ”medierea judiciară obligatorie” ca într-un mijloc de îmbunătățire a situației justițiabililor și nici că această procedură ar fi ”leac” pentru justiție. Însuși termenul ”obligatorie”, care ar însemna ca părțile în litigiu să fie impuse la o astfel de procedură, ar încalca mai multe drepturi, inclusiv dreptul la apărare și la alegerea mijloacelor efective de apărare într-un proces civil, dar și multe altele. Există și în prezent obligația judecătorilor, conținută în art. 185 din Codul de procedură civilă, să ia măsuri pentru concilierea părţilor și am văzut cum a decurs până acum aplicarea acestei norme. Din această cauză, tind să cred că și mulți judecători nu ar opta pentru introducerea unei medieri obligatorii. Judecătorul, totuși, are altă menire, atribuții, calificare. Desemnarea sa pentru a judeca un diferent nu poartă aceeași semnificație cu cea a unui mijlocitor, intermediar. Actele de mediație trebuiesc îndeplinite de persoane pregătite special pentru aceasta. Deși, există opinii că în această chestiune avocații ar fi subiectivi, din motiv că includerea medierii obligatorii ne-ar lăsa cu mai puțină activitate, cred că, dimpotrivă, pot apărea noi probleme, eventual, legate de medierile eșuate sau chiar de procedurile de mediere. IudinGheorghe Iudin, avocat, BAA ”Ariadna Dodi & Gheorghe Iudin”: Medierea e cu totul altceva decât soluționarea unui litigiu prin hotarâre judecătorească. Mediatorul nu trebuie neapărat să fie un jurist, ci trebuie să aiba cu totul alte calități și competențe decât judecatorul. Pentru mediere bună trebuie timp, răbdare și empatie, ceea ce unor judecători le lipsește cu desăvârșire. Medierea prejudiciară e bună, dar cea făcută de judecători are toate șansele să fie doar o formalitate și pierdere de timp. Există totuși un avantaj în medierea judiciară - justițiabilii nu vor plăti suplimentar medierea. Nicolae_EsanuDe cealaltă parte, viceministrul Justiției, Nicolae Eșanu, susține însă că argumentele prezentate de societatea civilă nu sunt întemeiate. Acesta a declarat că judecătorii vor fi instruiți de Institutul Național al Justiției în domeniul medierii. Totodată, judecătorii au mai multe atuuri și calități profesionale decât mediatorii. Viceministrul susține că foarte mulți mediatori acreditați nu au studii juricice ”și nu au idee de drept”. Anterior, mai multe ONG-uri au declarat că iniţiativa este contrară politicii în domeniul medierii promovată în ultimii ani de autorităţi. Totodată, procedura prevăzută de proiect nu reprezintă de fapt mediere. Volumul de muncă al judecătorilor şi al personalului instanţelor judecătoreşti va creşte considerabil. De asemenea, se va lungi durata examinării cauzelor în judecată. Potrivit acestora, la această etapă, medierea de către judecător are şanse minime de succes în Republica Moldova. Autorii declarației susțin că succesul medierii este dictat, în primul rând, de personalitatea mediatorului, cunoștințele și aptitudinile de mediere ale acestuia, precum şi de încrederea părţilor în cel care mediază. La fel, și reprezentanții Consiliului Superior al Magistraturii au declarat că autoritățile trebuie să aleagă pentru implementare unui singur tip de mediere. Amintim că, în luna iulie a anului 2015, Parlamentul a adoptat Legea cu privire la mediere. Aceasta pune accent pe medierea extrajudiciară benevolă, efectuată de mediatori profesionişti. În Moldova există mai mult de 650 de mediatori autorizaţi, iar numărul lor este în creştere.