În condițiile situației regionale incerte, diversificarea surselor de furnizare a energiei constituie o sarcină primordială pentru securitatea economică a Republicii Moldova. Dezvoltarea surselor de energie regenerabilă (SER) reprezintă o soluție pentru diversificarea energetică și într-o anumită măsură ar putea diminua dependența energetică externă a țării. Expert-grup a realizat o analiză a SER – ”Cum impulsionăm dezvoltarea energiei regenerabile în Republica Moldova?”, în care a descris câteva scheme de sprijin pentru energiile regenerabile. Tarife fixe. Aplicarea tarifelor fixe presupune: (i) accesul garantat la rețea pentru producătorii de energie din surse regenerabile, (ii) existența unui contract pe termen lung privind procurarea energiei regenerabile, (iii) stabilirea și ajustarea prețului în funcție de costul unitar al energiei neconvenționale produse. Mai multe state europene aplică deja acest mecanism. Totodată, modul de implementare a tarifelor fixe este diferit de la o țară la alta. În mai multe state UE se utilizează tarifele fixe distincte, în funcție de tehnologiile utilizate. De exemplu, prețul pentru electricitatea produsă de instalațiile fotovoltaice poate fi de cinci-zece ori mai mare decât energia generată de o hidrocentrală mică. În același timp, țări precum Estonia și Cipru aplică tarife fixe comune, indiferent de sursa de proveniență a energiei regenerabile. Această abordare permite identificarea celei mai competitive tehnologii. De asemenea, există practici diferite de ajustare a tarifelor. De exemplu, în Bulgaria și Ungaria ajustarea se face în funcție de evoluția inflației și a prețurilor la electricitate, iar în Letonia modificarea este corelată cu dinamica prețurilor la gaze. În majoritatea cazurilor tarifele sunt fixate pentru o anumită perioadă, fapt care permite eliminarea treptată a schemei de sprijin. Avantajul tarifelor fixe se reflectă în capacitatea acestui mecanism de a potența dezvoltarea SER. Totuși, prin respectiva schemă de sprijin, este puțin probabil ca sectorul SER să tranziteze ușor de la o piață reglementată către una liberalizată. Primele/bonusurile. Mecanismul de sprijin prin prime/bonusuri constă în includerea unui adaos la prețul de piață al energiei. Printre statele UE care aplică prime se numără Marea Britanie, Danemarca și Olanda. Această schemă de sprijin sporește compatibilitatea sectorului cu mecanismele unei piețe liberalizate, însă expune investitorii la un risc mai mare. În mai multe state europene, precum Cehia, Estonia sau Slovenia, se utilizează scheme mixte de sprijin, în care sunt incluse atât tarifele fixe, cât și primele, iar producătorii de energie pot alege dintre aceste două instrumente. Sistemele hibride le permit producătorilor să-și asume riscuri mai mari, deoarece tarifele fixe reprezintă un plafon garantat față de eventualele reduceri la prețul energiei. De asemenea, schemele combinate de sprijin asigură o tranziție mai bună, comparativ cu mecanismul prețurilor fixe, spre o piață liberalizată. Certificatele verzi. O schemă de sprijin mai complicată este cea a așa-numitelor ”certificate verzi”, iar printre statele care aplică acest mecanism se numără Belgia, România și Polonia. Certificatele verzi atestă că o anumită cantitate de energie este produsă din surse regenerabile (pentru fiecare unitate de energie producătorii primesc un număr de certificate). Numărul certificatelor emise este corelat cu ponderea energiei regenerabile în totalul energiei. În fiecare an, sunt stabiliți producătorii de energie regenerabilă care obțin certificate verzi. Ulterior, certificatele sunt tranzacționate pe o piață separată de cea a energiei. Totodată, prețul certificatelor verzi este reglementat. De exemplu, în România este stabilită o marjă de fluctuație pentru prețul certificatelor, iar în Belgia sunt setate prețuri minime ce oscilează în funcție de regiunile țării. Reglementarea prețurilor este necesară pentru a asigura un nivel minim de profit pentru investitori. Facilitățile fiscale. Aplicarea stimulentelor de natură fiscală poate favoriza dezvoltarea SER. În 1995, în baza datelor privind politicile fiscale ale SUA orientate spre stimularea conservării energiei, Hassett și Metcalf au realizat o serie de estimări care au arătat că majorarea scutirii de impozite determină creșterea probabilității de investire30. Totuși există anumite riscuri ce țin de utilizarea stimulentelor fiscale:
  • stoparea acordării de scutiri fiscale poate cauza diminuarea investițiilor în SER: Kahn & Goldman (1987) au analizat experiența SUA și au ajuns la concluzia că, după expirarea creditului fiscal, proiectele intensive în capital, cum ar fi turbinele eoliene sau micele centrale hidroelectrice, au devenit neviabile din punct de vedere financiar;
  • schimbarea reglementărilor poate conduce la o un soi de sofisticare a sistemului; drept urmare, solicitanții obțin facilității fiscale în condiții mai dificile, iar eficiența stimulentelor scade. Pablo-Romero, Sánchez-Braza și Pérez (2013) susțin că în Spania, din cauza modificării reglementărilor efectul stimulentele fiscale au avut un impact redus asupra răspândirii tehnologiilor ce transformă energia solară în căldură.