Autor: Nadejda Plămădeală, Casa de Avocatură Digore O marcă este un nume, un termen, un semn, un simbol, un desen sau o combinație de aceste elemente destinată să ajute la identificarea bunurilor sau serviciilor unui vânzător ori grup de vânzători și la diferențierea lor de cele ale concurenților. Atât pentru creatorii de mărci, cât  și pentru cei care înregistrează semne distinctive, alegerea mărcii presupune nu doar multă inspirație, creativitate, dar și înțelegerea nevoilor consumatorului, transmiterea de mesaje plăcute către consumatori, inclusiv pentru a influența alegerea acestuia. În esență, marca este o promisiune a vânzatorului de a oferi în permanență cumpărătorilor anumite produse, avantaje și servicii. În dorința de a vă promova propriile produsele pe piață sub o anumită marcă, uneori, se constată că aceasta este deja înregistrată de altcineva. Respectiv, în scopul realizării obiectivelor propuse, urmează să întreprindeți anumite acțiuni pentru a vă folosi în mod legal de această marcă. Ce puteți face pentru a dobândi acest drept? Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 38/29.02.2008 privind protecţia mărcilor, drepturile asupra mărcii pot fi transmise integral sau parţial prin cesiune, prin contract de licenţă, precum şi prin succesiune. Principala diferență dintre contractul de cesiune și cel de licență este dreptul pe care îl veți dobândi în urma semnării contractului. Or, prin semnarea contractului de cesiune va fi transmis chiar dreptul de proprietate asupra mărcii, iar prin semnarea contractului de licență veți dobândi doar dreptul de folosință asupra mărcii pe o perioadă limitată de timp și în condițiile contractuale. Pentru aceasta, prioritar, urmează să aveți acordul titularului de drepturi de proprietate asupra mărcii respective. În cazul în care există acest acord, puteți semna unul dintre următoarele doua tipuri de contracte: contractul de cesiune sau contractul de licență. Contractele privind obiectele de proprietate industrială, cum ar fi cele de cesiune, licenţă, gaj şi franchising, urmează a fi înregistrate la AGEPI, la solicitarea părţilor contractante, în conformitate cu Regulamentul privind înregistrarea contractelor de cesiune, licenţă, gaj şi franchising, referitoare la obiectele de proprietate industrială, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 612 din 12.08.2011. Care drepturi pot fi conferite prin contractul de licență? Contractul de licenţă de marcă este convenţia prin care una dintre părţi (numită licenţiator sau transmiţătorul licenţei) conferă celeilalte părţi (numită licenţiat sau beneficiarul licenţei) dreptul de folosire temporară, totală sau parţială a unei mărci. Respectiv, contractul de licenţă atribuie beneficiarului un simplu drept de folosinţă a mărcii, în limitele stabilite prin contract şi sub un anumit control, din partea titularului mărcii și nu transferă însuşi dreptul subiectiv de proprietate industrială asupra mărcii. Transmiterea acestor drepturi poate fi realizată în baza unui contract de licenţă, prin care:
  • drepturile privind obiectul de proprietate industrială se transmit unui singur licenţiat (licenţă exclusivă);
  • licenţiarul îşi rezervă dreptul de a încheia contracte de licenţă referitor la acelaşi obiect de proprietate industrială cu alţi licenţiaţi (licenţă neexclusivă);
  • licenţiatului i se transmit toate drepturile conferite de titlul de protecţie a obiectului de proprietate industrială, pe întreg teritoriul, titularul obiectului de proprietate industrială fiind licenţiarul (licenţă totală);
  • transmiterea drepturilor este limitată din punctul de vedere al întinderii protecţiei conferite de titlul de protecţie al obiectului de proprietate industrială (licenţă parţială).
Aspecte importante pentru încheierea contractului de licență Marca poate face obiectul licenţelor exclusive sau neexclusive pentru toate, sau pentru o parte din produsele şi/sau serviciile, pentru care este înregistrată. La încheierea contractului de licență va trebui să acordați o atenție deosebită următoarelor aspecte: 1. Va fi un contract de licență exclusivă sau un contract de licență neexclusivă. Prin licenţa exclusivă, licenţiatorul se angajează să nu încheie şi alte licenţe asupra aceleiaşi mărci pentru produsele şi pe teritoriul pentru care s-a încheiat licenţa exclusivă. Licenţa exclusivă absolută este o variantă a licenţei exclusive, prin care licenţiatorul se angajează ca pe perioada derulării contractului să nu mai folosească nici măcar el însuşi marca pentru produsele şi pentru teritoriul la care se referă licenţa exclusivă. Licenţa simplă (neexclusivă) este cea prin care licenţiatorul păstrează dreptul de a folosi el însuşi marca şi de a autoriza şi alte licenţe. În lipsa unei prevederi exprese în contract, se prezumă licenţa simplă. 2. Durata contractului. Deoarece o marcă înregistrată este protejată pe o perioadă limitată de timp (10 ani), proprietarul dreptului asupra mărcii nu vă poate transmite dreptul de folosință pe o perioadă care depașește durata pentru care a fost acordată protecția mărcii. Cu toate acestea, proprietarul mărcii poate parcurge procedura de reînnoire a duratei pentru care marca este protejată și, în consecință, poate semna cu dumneavoastră un act adițional prin care să prelungiți durata inițială a contractului de licență. Regulamentul privind înregistrarea contractelor de cesiune, licenţă, gaj şi franchising, referitoare la obiectele de proprietate industrială, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 612 din 12.08.2011, stabilește că contractul de licenţă va include următoarele clauze:
  • indicaţii privind tipul licenţei (exclusivă sau neexclusivă, totală sau parţială);
  • numărul titlului de protecţie al obiectului de proprietate industrială;
  • indicaţii privind dreptul licenţiatului de a încheia contracte de sublicenţă, după caz;
  • lista produselor şi/sau a serviciilor, grupate în conformitate cu Clasificarea de la Nisa, fiecare grupă fiind precedată de numărul clasei din această Clasificare, căreia îi aparţin produsele şi/sau serviciile supuse licenţierii, în cazul în care transmiterea drepturilor asupra mărcii se efectuează printr-un contract de licenţă parţială a produselor şi/sau a serviciilor, incluse în certificatul de înregistrare a mărcii;
  • indicaţii privind numărul desenelor şi al modelelor industriale, precum şi numărul de ordine al acestora, în cazul în care printr-un contract de licenţă parţială, ce vizează o cerere/certificat de înregistrare multiplă, transmiterea drepturilor se realizează pentru o parte de desene şi modele industriale;
  • teritoriul în limitele căruia urmează a fi exploatat de către licenţiat obiectul de proprietate industrială, în cazul în care transmiterea drepturilor asupra obiectului de proprietate industrială se efectuează printr-un contract de licenţă parţială privind teritoriul exploatării obiectului de proprietate industrială;
  • specificarea drepturilor transmise în cazul licenţei parţiale;
  • semnăturile părţilor contractante, cu indicarea lizibilă a numelui şi a prenumelui; dacă partea contractantă este persoană juridică, contractul este semnat de conducătorul unităţii, fiind indicată funcţia, numele şi prenumele semnatarului, şi se aplică ştampila;
  • termenul de valabilitate a contractului;
  • locul şi data semnării contractului.
Potrivit legiuitorului, o  clauză obligatorie de inclus în contractul de licență va fi aceea cu privire la calitatea produselor. Și anume, produsele licențiatului să nu fie inferioare celor ale licențiarului  şi că licenţiarul va exercita controlul îndeplinirii acestei clauze. Cei ce intenționează să încheie un asemenea contract, urmează să nu admită  includerea în contractul de licenţă a unor condiţii ce ar putea genera o folosinţă abuzivă  a drepturilor asupra mărcii, care ar avea un efect prejudiciabil asupra concurenţei pe piaţa respectivă. Or, în cazul în care titularul mărcii înregistrate (licenţiar) a transmis, prin contract de licenţă, dreptul de utilizare a acesteia oricărei alte persoane (licenţiat), el îşi rezervă dreptul de proprietate asupra mărcii. Respectiv, în acest caz, licenţiatul va putea iniţia o procedură de apărare a drepturilor asupra mărcii, doar cu consimţământul titularului acesteia, fără a aduce atingere clauzelor contractului de licenţă. Care ar fi avantajele contractului de licență? Ca urmare a conferirii dreptului de folosință printr-un contract de licență, părțile contractante beneficiază și de anumite avantaje reciproce. Pentru licențiar, acestea ar include:
  • repartizarea  strictă a zonelor de desfacere a produselor;
  • pătrunde cu mai multă ușurință pe unele piețe, prin valorificarea ridicării calității produselor;
  • stimularea exporturilor de materii prime, utilaje ș.a.;
  • înlaturarea concurenței pe un anumit segment.
Cu titlu de exemplu, pentru licențiat, beneficiile vor cuprinde:
  • realizarea de economii valutare prin reducerea importurilor de mărfuri similare sau identice;
  • introducerea de tehnici avansate în anumite domenii;
  • promovarea exporturilor de mărfuri produse sub licență, cât și alte beneficii reciproce ca urmare a respectării clauzelor contractuale asumate.