Curtea Constituţională a respins excepția de neconstituționalitate și a recunoscut constituțional art. 307 din Codul penal al Republicii Moldova, în măsura în care magistrații din cadrul judecătoriilor, Curților de apel și Curții Supreme de Justiție pot fi trași la răspundere penală doar pentru pronunțarea cu intenție a unei hotărâri, sentințe, decizii sau încheieri contrare legii. Audiind argumentele părţilor și examinând materialele dosarului, Curtea a reținut că, potrivit art. 307 din Codul penal, judecătorul poate fi tras la răspundere penală pentru pronunțarea cu bună-știință a unei hotărâri, sentințe, decizii sau încheieri contrare legii. Curtea a constatat că, prin instituirea la art. 307 din Codul penal a sintagmei ”pronunţarea cu bună-ştiinţă", legiuitorul a stabilit expres că judecătorul poate fi atras la răspundere penală pentru această componență de infracțiune exclusiv în cazul în care este demonstrată intenția acestuia de a pronunța hotărârea, sentinţa, decizia sau încheierea contrar prevederilor legale. Remediul principal pentru corectarea erorilor judiciare constă în exercitarea căilor de atac, iar casarea unei hotărâri, sentinţe, decizii sau încheieri de către instanțele superioare nu este temei în sine pentru pornirea urmăririi penale împotriva judecătorului. Curtea a reținut că răspunderea penală a judecătorului în temeiul art. 307 din Codul penal poate fi compatibilă cu principiul independenței judecătorului doar în urma unei interpretări restrictive și doar în baza unor probe incontestabile care ar demonstra intenția judecătorului în emiterea actului judecătoresc contrar legii. Existenţa unor probe dincolo de orice îndoială rezonabilă constituie o componentă esenţială a dreptului la un proces echitabil şi instituie în sarcina acuzării obligaţia de a proba toate elementele vinovăţiei de o manieră aptă să înlăture dubiul, inclusiv, în cazul art. 307 din Codul penal, a intenției judecătoriilor, Curților de Apel și Curții Supreme de Justiție în pronunțarea unei hotărârii, sentințe, decizii sau încheieri contrare legii. În acest sens, Curtea a menționat că, potrivit principiilor de drept procesual penal, sarcina probaţiunii revene acuzării, iar situaţia de dubiu este interpretată în favoarea celui acuzat (in dubio pro reo).