Curtea Supremă de Justiției (CSJ) a emis o recomandare în privința aplicării articolelor 645 și 630 din Codul civil, pentru examinarea contestațiilor creanțelor, în cazuri ce țin de insolvabilitate, conform articolului 144 din Legea insolvabilității. Debitorul şi creditorii pot să formuleze contestaţii cu privire la creanţe şi la drepturile de preferinţă neadmise sau trecute, integral ori parţial, de administratorul insolvabilităţii/ lichidator în tabelul definitiv. Contestaţiile se examinează în şedinţa de validare sau în cadrul unei şedinţe speciale, cu citarea atât a contestatorului, cât şi a creditorului, a cărui creanţă a fost contestată. La fel, se citează administratorul sau oricare persoană interesată.
În recomandarea CSJ se menționează că regimul juridic al penalităţii, la validarea creanţelor, este reglementat în mod expres de art. 142 (7) Legea insolvabilităţii. CSJ precizează că o creanţă se validează în tabelul creanţelor, atât ca datorie efectivă, cât şi însoţită de penalitate, conform actelor care au dat naştere obligaţiei pecuniare.
În procesul examinării contestaţiilor, contestatorul şi/sau creditorul, a cărui creanţă a fost contestată, precum şi administratorul sau alte persoane au dreptul să prezinte oricare probe şi dovezi, şi să-şi exercite toate drepturile sale de parte în proces, conform Codului de procedură civilă. În urma soluţionării contestaţiei, instanţa de insolvabilitate va emite o încheiere, care poate fi contestată cu recurs. Încheierea irevocabilă, prin care contestaţia este admisă sau respinsă, cu validarea creanţei, este executorie pentru administratorul insolvabilităţii/lichidator şi pentru toţi creditorii. Încheierea constituie temei pentru rectificarea tabelului definitiv al creanţelor sau al tabelului definitiv, consolidat, fără a se convoca şedinţă specială de validare.
Potrivit CSJ, deseori, în practică, apar situaţii când administratorul/lichidatorul refuză includerea creanţei în tabelul definitiv, în partea ce se referă la penalitate sau alţi participanţi la proces o contestă, invocând drept temei unic, disproporţionalitatea ei. În situaţia dată, instanţa de insolvabilitate, având ca bază legală prevederile articolul 630 Cod civil, în cazuri excepţionale, poate dispune reducerea clauzei penale disproporţionat de mare, în raport cu prejudiciile reale suportate de către creditor. Reducerea clauzei penale este un drept al instanţei şi nu o obligaţie.
La aprecierea disproporţionalităţii clauzei penale, instanţa va lua în calcul împrejurări precum: durata neexecutării obligaţiei, procentul excesiv de înalt al clauzei penale, depăşirea substanţială a posibilelor prejudicii, rezultate din neexecutarea obligaţiilor etc. CSJ mai precizează că reducerea clauzei penale, în ordinea prevăzută de art. 630 Cod civil, chiar şi în caz de opunere de către debitor, conceptual, nu poate fi considerat, ca fiind un litigiu de drept şi implicit un caz prevăzut de articolul 144 alin. (4) din Legea insolvabilităţii.
Constatarea prezenţei unui litigiu de drept, cu radierea creanţei din tabel poate avea loc numai în cazurile în care creanţa solicitată de creditor, pentru a fi admisă, nu se atestă prin probele administrate şi argumentele invocate, iar confirmarea acesteia presupune diverse acţiuni procesuale. În aceste condiţii, creditorul, a cărui creanţă nu a fost validată prin admiterea contestaţiei, este în drept de a intenta un proces separat, după regulile generale, în instanţa competentă şi nu în instanţa de insolvabilitate.
Mai multe detalii despre recomandarea CSJ, citit aici.