Curtea Europeană a Drepturilor Omului consideră că colectarea, stocarea și punerea la dispoziție a informațiilor privind tranzacțiile bancare profesionale reprezintă o ingerință în dreptul la respectarea secretului profesional și a vieții private. Astfel, în cauza Sommer împotriva Germaniei, CtEDO a constatat, în unanimitate, că a fost încălcat art. 8 (dreptul la respectarea vieții private) din Convenția europeană a drepturilor omului. Cauza privește plângerea formulată de un avocat specializat în drept penal, Ulrich Sommer, cu privire la inspectarea de către parchet a extraselor contului bancar dedicat activității de avocat desfășurate. Situația de fapt În martie 2011, procurorul a solicitat băncii reclamantului informații cu privire la toate tranzacțiile referitoare la contul bancar dedicat activității de avocat din ultimii doi ani, precum și informații despre existența altor conturi personale. Cererile, întemeiate în special pe art. 161 din Codul de procedură penală, au fost efectuate în cadrul unei anchete penale, într-un caz de fraudă organizată, unul dintre suspecți fiind un client al reclamantului. Procurorul suspecta, în special, că banii transferați de logodnica clientului reclamantului, pentru plata taxelor sale legale, proveneau din activități ilegale. De asemenea, procurorul a solicitat băncii să nu dezvăluie cererile reclamantului. Banca s-a conformat și o listă de 53 de tranzacții a fost inclusă în dosarul de anchetă ca probă. Reclamantul a aflat de aceste măsuri cu privire la contul său bancar atunci când i s-a acordat acces la dosarul cauzei, ca avocat al acuzatului, în ianuarie 2012. Reclamantul a solicitat organelor de urmărire penală și apoi instanțelor să înapoieze datele, fără succes. Instanța internă a constatat că ancheta a fost legală și că banca a furnizat informații în mod voluntar, iar documentele ar putea fi înapoiate doar băncii, nu și reclamantului. Această decizie a fost confirmată în apel. Instanța de apel a considerat că garanțiile – în special privilegiul avocat-client în ceea ce privește confiscarea documentelor care sunt încredințate avocaților – nu erau aplicabile în cazul reclamantului. Curtea Constituțională Federală a respins plângerea reclamantului în septembrie 2013. Invocând art. 8 (dreptul la respectarea vieții private), reclamantul s-a plâns de faptul că autoritățile germane, fără justificare, au colectat, stocat și pus la dispoziție informații despre contul său bancar dedicat profesiei, dezvăluind, de asemenea, informații despre clienții săi. Decizia CtEDO CtEDO consideră că colectarea, stocarea și punerea la dispoziție a informațiilor privind tranzacțiile bancare profesionale reprezintă o ingerință în dreptul la respectarea secretului profesional și a vieții private. Justificarea pentru această ingerință, și anume prevenirea criminalității și protejarea drepturilor și libertăților altora, precum și bunăstarea economică a țării, a fost legitimă. Cu toate acestea, CtEDO a considerat că domeniul de aplicare al cererilor organelor de urmărire penală pentru informații a fost foarte larg. Cererile, limitate numai în timp, au acoperit toate informațiile privind contul bancar și tranzacțiile bancare ale reclamantului. Informațiile transmise de bancă au furnizat procurorului și poliției o imagine completă a activității profesionale a reclamantului și, în plus, informații despre clienții săi. Mai mult decât atât, deficiențele în limitarea cererilor de informații nu au fost compensate prin garanții procedurale adecvate. În primul rând, art. 161 al Codului de procedură penală, temeiul juridic pentru cererile și pentru colectarea ulterioară, precum și pentru stocarea informațiilor, nu furniza nicio garanție specială. Acest lucru s-a datorat pragului redus pentru inspectarea contului reclamantului în temeiul acestei dispoziții, deoarece a permis niveluri relativ scăzute de ingerință, de îndată ce exista o suspiciune privind săvârșirea unei infracțiuni. În al doilea rând, privilegiul avocat-client putea fi suspendat în cazul în care anumite fapte fundamentau o suspiciune de participare la o infracțiune. Curtea a considerat că suspiciunea asupra reclamantului a fost destul de vagă. În cele din urmă, inspecția nu a fost dispusă de o autoritate judiciară și nu au existat garanții procedurale pentru a proteja secretul profesional. Chiar dacă a existat posibilitatea unui control jurisdicțional al măsurilor de anchetă împotriva reclamantului, acesta era retrospectiv întrucât reclamantul a aflat despre acestea printr-o coincidență, nici banca, nici organele de urmărire penală nu l-au informat cu privire la inspecție. Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea a concluzionat că inspecția contului bancar al reclamantului nu a fost proporțională și nu a fost necesară într-o societate democratică. Prin urmare, a fost încălcat art. 8 din Convenție. Curtea a obligat Germania să plătească reclamantului 4.000 de euro cu titlul de prejudiciu moral. Sursa: legal-land.ro