Codul civil ar putea fi completat cu noi prevederi la capitolul Leasing. Astfel, proiectul definește contractul de leasing ca fiind contractul prin care o parte (locator) se obligă să asigure celeilalte părţi (locatarul), în decursul unui termen convenit care depăşeşte un an (termenul de leasing), posesiunea şi folosinţa unui bun cumpărat de locator, precum şi să acorde locatarului opţiunea de a dobândi în proprietate bunul, de a prelungi termenul de leasing ori de a restitui bunul la expirarea termenului de leasing, iar locatarul se obligă să efectueze plăţile periodice convenite (rate de leasing). Potrivit autorilor, noua reglementare intenționat nu folosește termenul de ”opțiune de cumpărare”, ci ”opțiune de dobândire” și asta fiindcă, odată ce locatarul exercită opțiunea nu se încheie un nou contract de vânzare-cumpărare, ci se îndeplinește condiția suspensivă a dreptului locatarului de a dobândi bunul în baza chiar a contractului de leasing. Poziția că, la exercitarea opțiunii, s-ar încheia un nou contract de vânzare-cumpărare, generează problema de a ști care este prețul de cumpărare al bunului (valoarea tuturor plăților efectuate inclusiv valoarea reziduală, sau doar valoarea reziduală). Noul art. 928 instituie obligația locatorului de a se asigura că locatarul poate exercita în mod efectiv faţă de vânzător drepturile de cumpărător al bunului în măsura necesară pentru ca locatarul de sine stătător:

• să intre în posesia bunului la începutul termenului de leasing;
• să se bucure de posesia şi folosinţa continuă paşnică şi utilă a bunului, inclusiv să beneficieze de remedierea viciilor bunului vândut ori înlocuirea bunului viciat în condiţiile contractului de vânzare-cumpărare.

Locatarul beneficiază de drepturile de cumpărător al bunului în măsura în care este numit ca terţ beneficiar al acestor drepturi în contractul de vânzare-cumpărare. Vânzătorul nu răspunde în faţa locatorului şi a locatarului pentru acelaşi prejudiciu. O altă situație problematică pe care Proiectul o reglementează este asigurarea bunului închiriat contra riscurilor. Conform prevederilor, indiferent că asigurarea bunului contra riscurilor este contractată de către locator sau locatar, contractantul trebuie să indice locatorul ca asigurat prioritar al despăgubirii de asigurare şi locatarul ca asigurat subsidiar. Locatorul are dreptul de a încasa despăgubirea de asigurare în limita valorii totale neachitate şi va fi obligat să îndrepte încasările în contul stingerii valorii totale neachitate. În acest caz, valoarea totală se micşorează cu dobânda de leasing aferentă sumei încasate, pentru perioada dintre data încasării şi data când trebuia să expire termenul de leasing. Contractul de leasing poate să prevadă că, adiţional la valoarea totală, locatorul are dreptul la un comision de plată anticipată. Partea rămasă din despăgubirea de asigurare se plăteşte locatarului. Astfel, se asigură o distribuire echitabilă a despăgubirii de asigurare. Cu titlul de excepție, se prevede că, dacă cazul asigurat constituie o deterioare a bunului, locatarul poate cere de la locator transmiterea despăgubirii de asigurare efectiv primite de la asigurător în măsura în care locatarul anterior a reparat bunul pe propria cheltuială. Art. 930⁴ reglementează în detaliu modul de exercitare a opţiunii de dobândire a proprietăţii și efectele ei. Conform alin.(1), locatarul poate exercita opţiunea de dobândire a proprietăţii asupra bunului prin notificare faţă de locator, oricând în interiorul termenului de leasing. Locatarul poate, de asemenea, exercita opţiunea de dobândire a proprietăţii prin notificare faţă de locator într-o perioadă de 30 de zile sau altă perioadă mai mare prevăzută de contractul de leasing, sub sancţiunea decăderii. Perioada respectivă începe să curgă de la data expirării termenului de leasing sau, după caz, de la data rezoluţiunii raportului de leasing de către locator. În cazul exercitării opţiunii de dobândire a proprietăţii, locatarul este obligat să plătească partea neachitată din valoarea totală. Dacă opţiunea se exercită înainte de expirarea termenului de leasing, din valoarea totală se va deduce dobânda de leasing pentru perioada dintre data plăţii efective a sumelor prevăzute la regula anterioară şi data când trebuia să expire termenul de leasing. Contractul de leasing poate să prevadă plata de către locatar şi a unui comision de plată anticipată. De asemenea, este reglementată prevederea care generează numeroase dificultăți în jurisprudeță, cea a rezoluţiunii raportului de leasing. Astfel, se stabilește în ce cazuri locatorul are dreptul la rezoluţiunea raportului de leasing:

• a fost intentat procesul de insolvabilitate în privinţa locatarului, cu excepţiile prevăzute de Legea insolvabilităţii;
• locatarul nu a oferit garanţiile reale sau personale prevăzute de contractul de leasing sau a redusfără acordul creditorului garanţiile oferite;
• o rată de leasing nu este plătită, măcar parţial, mai mult de 45 de zile de la scadenţa ei;
• pe parcursul oricărei perioade consecutive de 12 luni, trei sau mai multe rate de leasing nu au fost plătite integral la scadenţă și altele.

Dacă modificările propuse la Codul civil vor fi aprobate, Legea cu privire la leasing urmează a fi abrogată.