Clauza penală sau arvuna vor trebui să fie întocmite în formă autentică, dacă legea cere forma autentică pentru actul juridic căruia i se aplică, iar în celelalte cazuri, acestea vor trebui să fie întocmite în scris, sub sancţiunea nulităţii absolute. Prevederea este stipulată în proiectul de modificare și completare a Codului civil. În prezent, legea prevede doar că trebuie să fie întocmite în scris. Clauza penală Modificările operate exprimă principiul că clauza penală este o convenție accesorie față de contractul pe care ea o garantează. Noua redacție a art. 626 alin. (1) indică cazurile în care penalitatea se cumulează cu obligația neexecutată și când ea se plătește în locul obligației neexecutate:
  1. dacă penalitatea este stipulată pentru cazul în care debitorul nu execută obligaţia, creditorul poate cere atât executarea obligaţiei, cât și plata penalităţii. Cazul tip este cel al penalității pentru întârzierea unei plăți;
  2. nu se poate cere atât executarea obligaţiei, cât și plata penalităţii dacă penalitatea s-a stipulat cu titlu de despăgubire în locul prestaţiei şi nu doar cu titlu de mijloc de garantare a executării obligaţiei.
Autorii proiectului oferă drept exemplu situațiile conform cărora, în unele contracte de antrepriză în construcții se stabilesc amenzi în funcție de viciile depistate, ele având ca scop să scutească antreprenorul de la obligația de remediere a viciului. Așadar, clauza penală trebuie interpretată atent pentru a determina intenția părților dacă clauza este de tipul 1) sau de tipul 2). Arvuna Potrivit modificările operate la art. 631 alin. (2), convenția de arvună este o convenție accesorie față de contractul pe care ea o garantează. Convenţia cu privire la arvună trebuie să fie întocmită în forma cerută de lege pentru actul juridic din care rezultă obligația garantată (regula simetriei formei). În lipsa unei cerinţe legale, ea trebuie să fie întocmită în scris, sub sancţiunea nulităţii absolute. Potrivit autorilor inițiativei, în prezent, regula simetriei formei nu este respectată în jurisprudență. Astfel, aceasta duce la situații când, deși se promite vânzarea unui imobil, convenția (recipisa) de arvună simplă scrisă este recunoscută ca valabilă. În fond însă, arvuna la vânzarea în viitor a unui imobil conține în sine elementul de antecontract de vânzare-cumpărare. Or, anume încălcarea antecontractului de către una dintre părți o face să piardă arvuna. Proiectul mai prevede că cererea de executare silită și mecanismul sancționator al arvunei (pierderea arvunei sau restituirea dublului arvunei) sunt incompatibile. Iar partea contractantă care dorește să pună în funcțiune acest mecanism trebuie să declare rezoluțiunea raportului contractual garantat prin arvună. Retenţia Modificarea esențială la art. 637 alin. (1) este excluderea regulii potrivit căreia dreptul de retenție apare doar în cazurile expres prevăzute de lege și stabilirea normei că cel care este dator să remită sau să restituie un bun poate să-l reţină atâta timp cât creditorul nu-l despăgubeşte pentru cheltuielile necesare şi utile pe care le-a făcut pentru acel bun şi pentru prejudiciile pe care bunul le-a cauzat. Totodată, modificarea la art. 639 alin. (2) fortifică regimul dreptului retenției. Astfel, deși dreptul de retenţie nu poate fi opus creditorilor care au început executarea silită împotriva debitorului, totuși retentorul are dreptul de a participa la distribuirea preţului bunului în condiţiile legii. Această concepție se aliniază cu regimul fortificat al retenției din Legea insolvabilității, care tratează retenția pe poziția unei garanții reale.