Limita maximă a răspunderii unui asigurător pentru un risc asigurat sau preluat în reasigurare nu va depăşi 25% din valoarea capitalului propriu şi a rezervelor tehnice, conform ultimului semestru. Mai mult, Comisia Națională a Pieței Financiare poate cere unui asigurător să justifice politica sa privind reținerea proprie şi să emită decizii când va considera necesar, pentru a se asigura că asigurătorul nu simulează o reasigurare pentru un reasigurător străin. Acest lucru este prevăzut în Regulamentul privind cerinţele faţă de programul de reasigurare al asigurătorului și regulile de contractare a reasigurărilor. Documentul a fost publicat în Monitorul Oficial și a intrat în vigoare. Potrivit acestuia, asigurătorii pot plasa riscurile subscrise în reasigurare în afara teritoriului Republicii Moldova doar către reasigurătorii care nu se află în proces de lichidare sau de insolvabilitate. Aceștia trebuie să corespundă regimului Solvabilitate II și/sau care, pe durata ultimilor trei ani, pornind de la anul premergător celui în care activitatea de reasigurare urmează a fi desfăşurată, au deţinut cel puțin ratingul BBB sau echivalentul acestuia, conform datelor companiilor de rating la nivel internațional sau local. Reasigurătorii pot organiza pool-uri de reasigurare pentru surplusurile de reasigurare a riscurilor din clasele de asigurări, consultându-se cu toţi asigurătorii în privinţa bazelor, limitelor şi termenelor care satisfac toţi asigurătorii. Acordurile de organizare a pool-urilor de reasigurare vor fi prezentate Comisiei Naționale în decursul a 5 zile lucrătoare din data încheierii acestora. Conform Regulamentului, pool de reasigurare este contractul sau acordul între reasigurători, în care participanţii îşi asumă o participaţie predeterminată şi fixă în activitatea subscrisă, cu emiterea unei polițe în numele tuturor participanților. La capitolul reguli de contractare a reasigurărilor, Regulamentul prevede că asigurătorul trebuie să dispună de un sistem intern de control și raportare adecvat, care să asigure că subscrierea riscurilor, inclusiv a celor preluate în reasigurare, este în corespundere cu politica sa de subscriere. De asemenea, trebuie să se asigure că politicile de reasigurare sau retrocesiune sunt adecvate, sigure şi suficiente. Totodată, acestea nu trebuie să încalce limita maximă a răspunderii asigurătorului pentru un risc asigurat sau preluat în reasigurare. Acordurile între membrii pool-urilor de reasigurare existente urmează să fie  prezentate Comisiei Naționale peste 3 luni. Totodată, fiecare asigurător (reasigurator) este obligat să prezinte anual, la CNPF, raportul privind contractele cu reasigurătorii rezidenți și nerezidenți, până la data de 25 februarie a anului următor celui de gestiune.