Autor: Eugeniu Rusu, specialist, Direcția drepturi de autor, AGEPI

De-a lungul timpului, tatuajele au fost un subiect destul de controversat, întrucât persoanele care își făceau unul doreau ca acesta să simbolizeze ceva, de cele mai multe ori o temă tabu. Astăzi, conceptul este acceptat sub orice formă, cu excepția locurilor de muncă ce interzic vehement semnele pe corp, mai cu seamă tatuajul. Tatuajul este o formă de artă apărută cu mii de ani în urmă. Acesta se realiza la început cu ajutorul unor ustensile din os, care aveau aspectul unor dălţi zimţate.

Tatuajul reprezintă introducerea de tuș într-un strat superficial al pielii, astfel putându-se crea diferite motive. Deși la început tatuajele aveau rolul de a marca funcţia unui individ într-un trib, acesta a fost preluat de europeni și de alte naţiuni, modificându-i funcţia într-una artistică. La New York, primul centru în care se executau tatuaje a fost deschis în 1846 şi a fost frecventat mai ales de militari în timpul războiului civil.

Prima maşină electrică de tatuat a fost inventată de Samuel O Reilly, în 1891. Tatuajele au fost adoptate încă din vremurile de odinioară, înainte de Hristos. Astfel, egiptenii, sciţii din Munţii Altai, triburile din Peru și Columbia își tatuau trupurile pentru a sublinia anumite credinţe. În Egipt, tatuajele reprezentau semne ale prostituţiei. În Grecia Antică, acestea marcau sclavii sau membrii anumitor religii. Drept instrumente erau folosite diferite bastonașe de lemn ascuţite, ace și ustensile din bronz de diverse forme. Popoarele primitive îşi tatuau adolescenţii ca ritual de trecere.

Teoria era că un băiat care nu putea suporta astfel de dureri nu era de niciun folos în luptă. În mod similar, se credea că fetele nu puteau face faţă chinurilor naşterii. Mulţi dintre aceşti copii consideraţi sub standarde erau însă oricum tatuaţi cu un marcaj care-i excludea din rândurile tribului. Tatuajul era foarte apreciat în rândul britanicilor nobili în jurul anilor 1800-1900. Acesta era executat pe corp în locuri care puteau fi  acoperite facil de articole vestimentare și imita foarte bine anumite obiecte din natură, chiar animale. În perioada respectivă, se zvonea că însăși Regina Victoria avea tatuat un tigru luptându-se cu un piton. Se considera că purtătorii de imagini de şerpi, broaşte, fluturi, lupi sau urşi preluau, prin magia asocierii, o parte din puterile acestor animale. Istoricii care s-au preocupat de rădăcinile tatuajelor susţin, astfel, că în China un porc sau un cal tatuat însemna noroc, iar imaginea unui peşte era aducătoare de sănătate şi de prosperitate.

Odată cu trecerea anilor, tatuajul a fost considerat un subiect tabu, întrucât formele tatuate au deviat mult în timp. Cu toate acestea, mai multe personalităţi s-au făcut remarcate prin faptul că și-au tatuat peste 90% din propriul corp, construindu-și o carieră din asta. Un exemplu elocvent ar fi Betty Broadbent, care și-a început cariera în această direcţie în 1927, după ce a primit cadou un corset imprimat cu diverse tatuaje. Ea făcea parte deja din echipa circului Bailey. În cadrul spectacolelor și-a expus tatuajele create de mâna ei. A acordat numeroase interviuri pentru revistele de interes, fiind prima femeie care a primit o stea pe “Tattoo Hall of Fame”, în anul 1981.

După cel de-al doilea război mondial, în 1948, arheologul rus Serghei Rudenko a descoperit în timpul unor excavaţii pe înălţimile munţilor Altai, la graniţa cu China, o căpetenie a sciţilor al cărei corp prezenta picturi cu animale fantastice: grifoni şi monştri a căror semnificaţie era magică, dar şi desene pur decorative. Toate arătau statutul social al celui tatuat. Mumia era mai veche de 2.400 de ani şi era foarte bine conservată. Tatuajul a fost adoptat mai întâi de vedete rock, precum The Rolling Stones, pentru ca mai apoi să fie acceptat de curentul cultural majoritar. De la tatuajele în zonele acoperite de haine, oamenii au trecut la cele în văzul tuturor. Moda s-a mutat pe acest trend creând tricouri tăiate, astfel încât să iasă la iveală ce trebuia să rămână ascuns. Printre modelele preferate se numără literele chinezești, fluturii, modelele tribale, scrisurile de diferite fonturi, numele celor apropiaţi, zilele importante din viaţa personală.

Toate acestea sunt și rămân în tendinţe. Tatuajele mici sunt apreciate, deoarece pot fi  plasate după ureche, între degetele de la mână, la încheietura mâinii (Rihanna, Cara Delevigne), la picior, pe gât. Se dorește a fi mici întrucât pot fi ușor mascate pe sub haine, dor mai puţin când sunt făcute, lasă senzaţia că pot fi  îndepărtate ușor și, în cel mai rău caz, pot fi  transformate în orice altceva. Un caz practic, când tatuajul a creat probleme, a fost amânarea lansării filmului ”The Hangover II” (Marea Mahmureală II), produs de studioul de film ”Warner Bros”. Acest mare producător de filme s-a pomenit cu o cerere din partea lui S. Victor Whitmill, autorul tatuajului aplicat pe faţa renumitului boxer Mike Tyson, prin care i se solicitau daune morale pentru încălcarea dreptului de autor.

În fapt, actorului Stu Price, interpret al unui rol în acest film, i-a fost aplicată o reproducere sau o operă derivată, bazată pe tatuajul original deţinut de Mike Tyson, acesta considerând că acţiunile în cauză îi încalcă dreptul de autor. Curtea Statelor Unite din Regiunea de Est a statului Missouri a decis că a fost încălcat dreptul de autor, studioul de film ”Warner Bros” fiind obligat să achite daunele morale, cheltuielile de judecată suferite de către reclamant, taxa de stat și să sisteze orice acţiune de lansare a filmului până la executarea hotărârii judecătorești.

Prin urmare, reproducerea exactă a tatuajului original constituie o încălcare a drepturilor de autor în jurisprudenţa SUA. Mai mult ca atât, S. Victor Whitmill, după ce a aplicat tatuajul pe faţa boxerului, a înregistrat dreptul său asupra acestuia la oficiul SUA de proprietate intelectuală, fapt ce denotă că, fără acordul lui, aplicarea tatuajului în cadrul unei opere cinematografice sau al unui spot publicitar este abuzivă și ilegală, acesta fiind unul dintre argumentele de bază în întemeierea cererii de judecată. Precizăm, în context, că în Republica Moldova dreptul de autor este recunoscut și protejat din momentul creării operei, înregistrarea fiind una facultativă. În concluzie, vom sublinia că în SUA tatuajul se află sub protecţia dreptului de autor. Întrunind toate condiţiile pentru a fi  obiect al proprietăţii intelectuale, de ce acesta nu ar beneficia de aceeași protecţie și în Republica Moldova?

Un alt caz când tatuajul a fost obiectul unui litigiu în care se pretindea încălcarea dreptului de autor și se solicita în consecinţă compensarea daunelor morale este cel intentat de către autorul Matthew Reed împotriva companiei Nike. Acest litigiu diferă de precedentul prin faptul că tatuajul lui Matthew Reed, cu tematică din Egiptul antic (un rege cu o regină și trei copii pe fundalul unui soare stilizat), aplicat pe braţul baschetbalistului Rasheed Wallace, jucător al echipei Detroit Pistons, care în 2004 a învins echipa Los Angeles Lakers devenind campioană, nu a fost reprodus, ci ar fi  apărut în spoturile publicitare ale companiei Nike.

Instanţa de judecată i-a dat câștig de cauză autorului Matthew Reed, urmând  ca acesta să primească despăgubiri atât de la compania Nike, cât și de la alte companii care valorificau în diferite moduri tatuajul de pe corpul baschetbalistului Rasheed Wallace. Analizând tatuajul ca obiect al proprietăţii intelectuale, considerăm că existenţa unui contract privind transmiterea drepturilor patrimoniale asupra operei, încheiat între autor și beneficiarul tatuajului, ar exclude în mare problemele care ar putea să apară în acest sens. În ceea ce privește drepturile morale care reies din crearea tatuajului, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe, acestea nu pot face obiectul vreunei renunţări sau cesiuni și sunt imprescriptibilele, chiar și în cazul în care autorul cedează drepturile sale patrimoniale.

Este neclar însă cum ar putea fi aplicat articolul menţionat în cazul tatuajului, la protecţia dreptului la respectarea integrităţii operei, dreptului la divulgarea operei și dreptului la retractarea operei. Considerăm că, în momentul aplicării tatuajului, autorul este lipsit în mod automat de aceste trei drepturi morale, întrucât nu poate fi  invocat dreptul la respectarea integrităţii tatuajului atât timp cât persoana pe corpul căreia este aplicat tatuajul este în drept să dispună de corpul său după bunul plac sau după necesitate.

De exemplu, în momentul în care persoana tatuată trebuie să sufere o intervenţie chirurgicală cu aplicarea unor tăieturi asupra tatuajului, dreptul indicat mai sus ar avea valoarea unei vieţi de om. Totodată, autorul tatuajului nu este în drept să interzică persoanei căreia i-a aplicat tatuajul să nu se dezbrace pe litoralul mării sau la piscină pe motiv că i-ar încălca dreptul moral la divulgarea operei. Mai mult decât atât, decesul persoanei tatuate ar reprezenta de facto retractarea operei, însă fără consimţământul autorului. Astfel, suntem în situaţia în care autorul nu poate să-și exercite drepturile sale morale asupra operei, nemaivorbind de circuitul civil unde fiinţa umană nu face parte din acesta.

Drept urmare, considerăm că tatuajul este obiect al dreptului de autor și, în același timp, o excepţie a drepturilor morale de autor atunci când autorul este lipsit de câteva drepturi morale, enumerate mai sus, care trec în exercitarea persoanei căreia i-a fost aplicat tatuajul.