Curtea Supremă de Justiție (CSJ) intervine în discuțiile existente în societate și intensificate în ultima perioadă, referitoare la prezența unei discriminări pe criteriu de limbă, din partea unor judecători din Republica Moldova, care nu admit cererile de chemare în judecată formulate în limba rusă. CSJ subliniază faptul că discuțiile referitoare la accesul în justiție trebuie să se poarte în sfera legislației procesuale, care constituie legislația specială, nu în cea a unor legi generale. Această legislație reglementează în detaliu condițiile de formă care trebuie respectate, pentru ca o cerere de chemare în judecată să fie declarată admisibilă. Singurul interpret statal autorizat al condițiilor de admisibilitate este instanța de judecată, care se bucură de garanțiile independenței și imparțialității. Totodată, CSJ  îndeamnă la respectarea rolului constituțional al judecătorilor. În același timp, Curtea face referire la decizia Ivanova vs. Finlanda, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). În procedurile din fața Curții, o femeie din Federația Rusă s-a plâns de faptul că i s-a refuzat accesul la un tribunal din Finlanda în vederea solicitării de despăgubiri, pentru pierderea automobilului său și că a fost discriminată pe criterii de cetățenie. La rândul său, Guvernul a considerat că nu au fost epuizate remediile naționale, de vreme ce reclamanta mai putea iniția, în fața Tribunalului districtual Helsinki, o acțiune în despăgubire împotriva depozitului vamal al portului Helsinki. Totuși, această cerere trebuia formulată în finlandeză sau în suedeză. În decizia sa, CEDO a notat că regulile privind limba în care trebuie redactate contestațiile sunt concepute, fără îndoială, pentru a asigura administrarea corespunzătoare a justiţiei şi respectarea principiului certitudinii juridice. Totodată, normele în discuție sau aplicarea lor nu trebuie să împiedice justiţiabilii să facă uz de un remediu disponibil. De asemenea, în decizie se precizează că reclamanta fusese liberă să introducă o nouă acţiune, atât timp cât aceasta era formulată în una din limbile oficiale din Finlanda. Curtea a mai notat că, reclamanta putea beneficia de numirea unui avocat care cunoștea una din limbile oficiale.