Obligaţia de reparare a prejudiciului este exclusă dacă a fost cauzat pentru protecţia necesară a valorilor fundamentale într-o societate democratică. În special în cazul în care prejudiciul este cauzat prin dezvăluirea informaţiei prin intermediul presei. Prevederea este stipulată în proiectul de modificare și completare a Codului civil. Documentul mai prevede că în cazul în care prepusul (persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție după directivele și sub controlul altei persoane) a cauzat prejudiciul cu intenţie, persoana vătămată poate alege să ceară repararea prejudiciului numai de la comitent (persoană care încredințează cuiva un mandat, prin care îl împuternicește să săvârșească anumite acte sub controlul său și după directivele sale), numai de la prepus, sau de la ambii în mod solidar. Norma se corelează cu art. 338 alin.(1) lit. c) din Codul muncii, potrivit căruia salariatul poartă răspundere deplină, dacă cauzează prejudiciul din intenţie. Modificările mai prevăd că părintele nu este exonerat de răspundere doar din motivul că el nu trăia împreună cu minorul la data cauzării prejudiciului, dacă această împrejurare este imputabilă părintelui. Totodată, amendamentele propuse ajustează terminologia privind persoanele incapabile, la noua terminologie a ocrotirii persoanei fizice. Totodată, art 1409 recunoaște că, având în vedere tendința legislației internaționale spre egalitate dintre persoanele cu discernământ total și cele cu discernământ parțial, se prevede posibilitatea răspunderii și a persoanei cu discernământ parțial. Astfel, egalitatea survine nu doar în ceea ce ține de capacitatea de exercițiu, ci și în ceea ce ține de răspundere. Proiectul introduce reglementări exprese privitoare la anumite cazuri de răspundere:

• persoana păstrează răspunderea pentru prejudiciul cauzat de o construcţie, izvor de pericol sporit pe care o abandonează, până când o altă persoană intră în posesia ei;
• răspunderea pentru prejudiciul suferit de o persoană ca urmare a luării de către ea a unei decizii încrezându-se, în mod rezonabil, pe o consultaţie incorectă sau o informaţie incorectă;
• cel care în mod ilegal împiedică sau tulbură activitatea profesionistului este obligat să repare prejudiciul cauzat în acest mod;
• prejudiciul cauzat unei persoane ca urmare a declaraţiei cu rea-credință, făcute de o altă persoană, prin cuvinte sau comportament, urmează a fi reparat.

Totodată, este reformat modul de reparare a prejudiciului. Astfel, repararea se face în natură, prin restabilirea siţuatiei anterioare. Totuși, repararea se face prin plata echivalentului bănesc (a despăgubirilor), dacă aceasta nu este cu putinţă ori dacă persoana vătămată nu este interesată de repararea în natură. În cazul deteriorării unui bun, despăgubirea va fi egală cu pierderea valorii bunului şi nu a costului reparaţiei, dacă costul reparaţiei depăşeşte disproporţionat pierderea valorii. Proiectule exclude alin.(3) din vechea redacție a art 1416, conform căruia instanţa de judecată stabileşte cuantumul reparaţiei prin echivalent bănesc, în funcţie de extinderea prejudiciului de la data pronunţării hotărârii. Autorii proiectului afirmă că formularea exclusă presupune că nu se poate de cerut, prin acţiune separată, prejudiciul apărut între data depunerii acţiunii în despăgubire şi pronunţării hotărârii. Mai mult, nu este clar hotărârea cărei instanţe (fond, apel, recurs) se are în vedere. Autorii, consideră că, criteriul cert pentru determinarea mărimii prejudiciului este cel al reparării integrale a prejudiciului. Astfel, judecătorul căruia i se cere să oblige făptuitorul la despăgubiri, trebuie să se asigure că prejudiciul invocat de reclamant a fost demonstrat și că despăgubirile cerute nu depășesc 100% din mărimea acelui prejudiciu. Cu respectarea acestor limite, nu se exclude dreptul reclamantului de a majora pretențiile pe durata procesului sau de a introduce acțiuni separate privind componente noi ale prejudiciului. De exemplu, reclamantul a cerut repararea prejudiciul patrimonial în primul proces, dar apoi înaintează acțiune separată privind repararea prejudiciului nepatrimonial (moral). Totodată, autorul faptei ilicite de asemenea datorează dobândă de întârziere, începând cu data primirii de către persoana care răspunde de prejudiciul somaţiei de la partea vătămată. Dobânda de întârziere se calculează din suma despăgubirii sau, în caz de reparare în natură a prejudiciului, din valoarea acelei reparaţii. Proiectul introduce art. 1418¹ privind determinarea despăgubirii pentru salariul sau venitul ratat. Astfel, despăgubirea pentru salariul sau venitul ratat se va stabili pe baza venitului mediu lunar net din muncă sau altă activitate a persoanei vătămate din ultimul an înainte de pierderea sau reducerea capacitătii sale de muncă. În lipsa acestuia se va calcula în baza venitului lunar net pe care l-ar fi putut realiza, ţinându-se cont de calificarea profesională pe care o avea sau ar fi avut-o la terminarea pregătirii, pe care era în curs să o primească.