Conţinutul exact al obligaţiei fiduciarului depinde de condiţiile concrete stipulate ale fiduciei. Potrivit autorilor proiectului de modificare și completare a Codului civil, cea mai atenuată formă a fiduciei este fiducia simplă (bare or simple trust, în dreptul anglo-saxon). Conform acesteia, fiduciarul este doar un titular nominal al bunului care îi este transmis în proprietate, fără obligaţia de a al administra în mod activ. Obligaţia sa esenţială se rezumă transmirea proprietății către beneficiar, atunci când vor surveni circumstanţele care permit beneficiarului să dobândească proprietatea. Pentru a îndeplini această obligaţie, fiduciarului îi revine o obligaţie de a nu face, adică de a nu dispune de bun către terţi, de a nu împiedica beneficiarul să se bucure de bun şi să nu-l folosească în scopuri proprii. Astfel, ”obligaţia de administrare” a fiduciarului se rezumă la deţinerea nominală a bunului în proprietatea sa. Forma mai agravată a fiduciei este fiducia discreţionară (large discretionary trust or public benefit trust, în dreptul anglo-saxon), conform căreia fiduciarul este obligat să asigure investirea bunurilor din masă şi să ia decizii discreţionare de distribuire a venitului sau capitalului între o multitudine de beneficiari sau scopuri stipulate. În acest caz, caracterul activ al obligaţiilor fiduciarului este pronunţat, atât în ceea ce ţine de administrarea masei (supravegherea investiţiilor şi schimbarea modului de investiţie, elaborarea şi modificarea strategiei de investire), cât şi în ceea ce ţine dispunerea de masă (să ţină cont de nevoile speciale ale beneficiarilor sau meritele comparative ale unui solicitant de grant). Potrivit proiectului, dacă sensul unei condiţii a fiduciei nu poate fi determinat pe altă cale, se va da prioritate interpretărilor care:
  • dau efect tuturor cuvintelor şi expresiilor utilizate în întregimea lor;
  • nu permit să fie privită conduita rezonabilă a fiduciarului ca o neexecutare;
  • nu permit existenţa unei lacune în stipulaţiile privind dispunerea de masa patrimonială fiduciară sau reduc, pe cât de posibil, această lacună;
  • conferă constituitorului dreptul la beneficiu sau de a lărgi acest drept, dacă fiducia este constituită cu titlu gratuit pe durata vieţii constituitorului, iar constituitorul şi-a rezervat un asemenea drept sau se poate de interpretat că şi l-a rezervat.