Cotele maxime ale impozitului pe bunurile imobiliare, care nu au fost evaluate de către organele cadastrale teritoriale conform valorii estimate, sunt specificate în anexa nr. 2 la Legea pentru punerea în aplicare a titlului VI din Codul fiscal nr. 1056-XIV din 16.06.2000, după cum urmează: 1.impozitul pe clădirile și construcțiile cu destinație agricolă, precum și pe alte bunuri imobiliare:
  • pentru persoanele juridice și fizice care desfășoară activitate de întreprinzător – 0,1 la sută din valoarea contabilă a bunurilor imobiliare pe perioada fiscală;
  • pentru persoanele fizice, altele decât cele specificate mai sus – 0,1 la sută din costul bunurilor imobiliare;
11. impozitul pe bunurile imobiliare cu altă destinație decât cea locativă sau agricolă, inclusiv exceptând garajele și terenurile pe care acestea sunt amplasate și loturile întovărășirilor pomicole cu sau fără construcții amplasate pe ele:
  • pentru persoanele juridice și fizice care desfășoară activitate de întreprinzător – 0,3 la sută din valoarea contabilă a bunurilor imobiliare pe perioada fiscală;
  • pentru persoanele fizice, altele decât cele specificate mai sus – 0,3 la sută din costul bunurilor imobiliare;
2. impozitul pe bunurile imobiliare cu destinaţie locativă (apartamente şi case de locuit individuale) din localităţile rurale se stabileşte, după cum urmează:
  • pentru persoanele juridice şi fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător – 0,1 la sută din valoarea contabilă a bunurilor imobiliare pe perioada fiscală;
  • pentru persoanele fizice, altele decât cele specificate mai sus – 0,1 la sută din costul bunurilor imobiliare.
Conform Legii, în cazurile în care suprafaţa totală a locuinţelor şi a construcţiilor principale, ale persoanelor fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător înregistrate cu drept de proprietate, depăşeşte 100 m2 inclusiv, cotele concrete stabilite ale impozitului pe bunurile imobiliare se majorează în funcţie de suprafaţa totală, după cum urmează:
  • de la 100 la 150 m2 inclusiv - de 1,5 ori;
  • de la 150 la 200 m2 inclusiv - de 2 ori;
  • de la 200 la 300 m2 inclusiv - de 10 ori;
  • peste 300 m2 - de 15 ori.
Potrivit Serviciului Fiscal de Stat, cotele concrete ale impozitului pe bunurile imobiliare se stabilesc anual de către autorităţile reprezentative ale administraţiei publice locale la aprobarea bugetelor respective, în limitele (inclusiv limitele maxime) specificate în anexa nr. 2 la Legea menționată, însă nu mai mici decât 50% din cota maximă. De asemenea, costul bunurilor imobiliare impozabile se determină după cum urmează:
  • în cazul persoanelor juridice şi persoanelor fizice înregistrate în calitate de întreprinzător, persoanelor care desfăşoară activitate profesională în sectorul justiţiei – în baza documentelor contabile;
  • în cazul persoanelor fizice care nu sînt înregistrate în calitate de întreprinzător – în baza documentelor care se păstrează în arhivele organelor cadastrale şi/sau conform valorii de inventariere apreciate de către comisiile de specialitate formate în cadrul primăriilor.