Autor: Sabina Cerbu, avocat, Casa de avocatură ”Efrim, Roșca și Asociații” Internetul ne oferă o sumedenie de avantaje care ne ușurează viața zi de zi, fără să ieșim din casă. Acesta ne ajută să economisim timp, bani, să ne ”omorâm” timpul atunci când așteptăm la coadă, unii chiar își găsesc parteneri de viață pe internet. Deși internetul ne oferă aproape tot ce își poate dori un om modern, acesta este însoțit de o serie de pericole de care fiecare trebuie să țină cont, să le conștientizeze și să se ferească de ele. Iar, în cel mai rău caz, să se protejeze atunci când o cer circumstanțele. Accesul la internet este o necesitate a timpului, nu putem blama acest progres tehnologic dincolo de riscurile pe care le însoțește. Ce este hărțuirea online, numită în limbajul uzual cyber bullying? Este un termen lansat de Bill Belsey, specialist canadian în educație, care l-a definit astfel: “Cyber bullying-ul implică utilizarea tehnologiilor informaționale și comunicaționale pentru a sprijini un comportament deliberat, repetat și ostil desfășurat de către un individ sau grup, care este destinat să aducă prejudicii altor persoane”. Este un termen englezesc ce nu poate fi tradus în mod direct în limba română, însă acesta s-ar asocia cu termenii de intimidare, terorizare, brutalizare și hărțuire în mediul on-line. Acest fenomen este caracteristic hărțuirii tradiționale, doar că manifestat la nivel informatic, prin intermediul internetului și a altor tehnologii informaționale. Înainte de a apela la instrumentele legale, ar fi bine să distingem acele acțiuni și manifestări care cad sub incidența acestui fenomen, și anume:
  • bârfa: emiterea în mediul online a unor declarații speculative ce denigrează o persoană sau instigă un grup de persoane în a adopta un comportament restrictiv;
  • hărțuirea: luarea în batjocură constant și deliberat o persoană, prin postarea de mesaje publice, poze ce pot afecta integritatea psihică a individului;
  • urmărirea online: hărțuirea intimidantă cu scopul de a aduce conflictul și în viața reală. De exemplu, de a solicita întrevederi în viața reală prin a amenința cu răfuială fizică;
  • trolling: provocarea unor persoane să acționeze agresiv, prin insultarea implicită;
  • comentarii: postarea de răspunsuri negative, denigrante la adresa unor persoane, la adresa unor fotografii, clipuri video sau mesaje lansate de o anumită persoană;
  • profiluri false: crearea unor profiluri false create de agresorii pe internet, ce împrumută identitatea altor persoane pentru a facilita comunicarea cu victimele lor; sub protecția anonimatului, agresorii își amenință victimele sau, aleatoriu, folosesc identitatea victimei în raport cu alte persoane;
  • sexting: distribuirea de materiale pornografice minorilor, utilizând mijloacele electronice de comunicație.
Aceste acțiuni constituie niște abuzuri în adresa persoanei. În primul rând, este bine să știm ce instrumente tehnice putem folosi pentru a opri un asemenea comportament din partea terților. Dacă hărțuirea se realizează pe o rețea de socializare (facebook, odnoklassniki, instagram, twitter etc.), trebuie să cunoașteți că aceste platforme au opțiuni de a raporta comentariile abuzive, hărțuirea sau așa numitul spam. A nu se ignora această opțiune ce vi se pune la dispoziție, ori ea chiar poate duce la închiderea contului de pe care sunteți molestat. Soluții tehnice ar fi mai multe, de a vă seta contul în așa fel încât să fie mai puțin accesibil persoanelor cu care nu sunteți “prieteni”. Acestea nu sunt măsuri de ordin legal, dar cel puțin vă protejează și nu vă expune atât de mult riscului de a fi hărțuit în mediul online. În cazul în care hărțuirea se realizează în afara rețelelor de socializare, de exemplu prin comentarii defăimătoare pe anumite site-uri sau bloguri, primul pas ar fi să notificați proprietarul site-ului prin a solicita ștergerea informației care vă defăimează. Atunci când mijloacele tehnice nu v-au permis să soluționați problema apărută, iar hărțuirea continuă, în mod sigur, ați putea  apela la organele competente: poliție, procuratură, instanța de judecată într-un final. Pentru a ne apăra drepturile ar exista două căi:
  • fie prin depunerea unei plângeri penale, contravenționale;
  • fie prin înaintarea unei acțiuni civile în instanța de judecată.
În cazul în care prin hărțuirea online se recurge la acțiuni de șantaj, amenințări sau încălcarea inviolabilității vieții personale, victima ar trebui să depună o plângere penală. Cu regret, Codul penal al Republicii Moldova nu prevede în particular o componentă de infracțiune cum ar fi hărțuirea (asemenea legislației penale a României, de exemplu). În cazul reglementărilor Codului penal al Republicii Moldova, s-ar putea apela la infracțiuni incidente, cum ar fi: șantaj (art. 189 CP), încălcarea inviolabilității vieții personale (art. 177 CP), amenințarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății, hărțuirea sexuală (art. 173 CP). A se reține faptul că depunerea unei plângeri penale nu înseamnă imediat și sancționarea agresorului. În aceste condiții ați putea încerca încadrarea acțiunilor agresorului într-o contravenție administrativă, cum ar fi calomnia, prevăzută de art. 70 al Codului contravențional. Calomnia presupune răspândirea cu bună știință a unor scorniri mincinoase ce defăimează o altă persoană, însoțită de învinuirea de săvârșire a unei infracțiuni deosebit de grave sau excepțional de grave ori soldată cu urmări grave. În cazul în care organele de drept au constatat că, de fapt, cele invocate de victimă nu sunt o infracțiune și nicio contravenție administrativă, mai rămâne o soluție viabilă - de a înainta o acțiune în justiție într-un litigiu civil. În conformitate cu art. 16 al Codului civil al Republicii Moldova, orice persoană are dreptul la respectul onoarei, demnității și reputației profesionale. Astfel, aceasta este în drept să ceară dezmințirea informației ce îi lezează onoarea, demnitatea profesională, dacă cel care a răspândit-o nu dovedește că ea corespunde realității. Odată cu înaintarea acțiunii civile, puteți solicita: ștergerea informației care este denigrantă și inclusiv, recuperarea daunelor materiale și morale pe care le-ați suferit. În ordine civilă mai puteți apela și la normele prevăzute de Legea cu privire la libertatea de exprimare, care prevede în mod expres procedurile privind examinarea cauzelor de defăimare și, respectiv, a cauzelor cu privire la apărarea vieții private și de familie. Dat fiind faptul că acțiunile agresorului pot fi de o natură variată, cel mai oportun ar fi să apelați la un avocat sau un consultant juridic care să vă ajute să identificați și să elaborați o strategie de apărare, reieșind din circumstanțele particulare ale cazului dvs.