O firmă și doi reprezentanți ai acesteia vor să scape de pedeapsa penală, după ce, timp de trei ani, au prejudiciat bugetul cu peste 11 milioane de lei. Avocații acestora s-au adresat la Curtea Constituțională pentru a verifica constituționalitatea dispozițiilor art. 244 alin. (1) din Codul penal: ”Evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituțiilor și organizațiilor fie prin includerea în documentele contabile, fiscale sau financiare a unor sate denaturate privind veniturile sau cheltuielile, a unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale ori care au la bază operațiuni ce nu au existat, fie prin tăinuirea unor obiecte impozabile, dacă suma impozitului care trebuia plătit depășește 1.500 unități convenționale...” și dispozițiilor art. 244 alin. (2) lit. b) din Codul penal: ”Aceeași acțiune care a condus la neachitarea impozitului în proporții deosebil de mari”. Apărătorii solicită verificarea compatibilității  articolelor cotestate cu dispozițiile art. 21, art. 22, art.23, art. 54 din Constituție și art. 6, 7 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. La baza sesizării, în procedura Curții de Apel Chișinău, se află spre examinare o cauză penală de învinuire a doi cetățeni și a unei societăți cu răspundere limitată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42 și art. 244 alin. (2) lit. b) din Codul penal. Potrivit ordonanțelor, aceștia sunt învinuiți că o persoană, în calitatea sa de administrator al SRL-ului, și altă persoană, în calitate de specialist principal geodez al firmei, prin înțelegere prealabilă, au încheiat timp de trei ani contracte de subantrepriză fictive, cu privire la efectuarea prospecțiunilor tehnice cu mai mulți agenți economici, având scopul de a nu achita impozitele pentru lucrările prestate. Astfel, a fost săvărșită infracțiunea prevăzută la lit. b), alin. (2) din Codul penal, adică evaziunea fiscală a întreprinderilor, ceea ce a dus la neachitarea impozitului sub formă de TVA în proporții deosebit de mari. În acest mod, bugetul a fost prejudiciar cu peste 11,4 milioane de lei. Prin sentința Judecătoriei Chișinău, administratorul firmei a fost declarat vinovat  în săvârșirea infracțiunii prevăzute de lit. b, alin. (2) art. 244 din Codul penal. În conformitate cu art. 389 alin (4) pct. 3 din Codul de procedură penală, acesta a fost liberat de pedeapsă în legătură  cu expirarea termenului de prescripție. La fel, s-a întâmplat și în cazul celei de-a doua persoane, care a fost învinuită în baza art. 42 din Codul penal, dar și în cazul SRL-ului. Avocații au depus apel, iar instanța a decis încetarea procesului în legătură cu expirarea termenului de prescripție. Adresându-se la Curtea Supremă de Justiție, instanța a dispus casarea deciziei instanței de apel și remiterea acesteia spre rejudecare. Avocații susțin că este pusă la îndoială constituționalitatea dispozițiilor art. 244, fiind o situație de conflict între dispoziția unei legi organice cu una constituțională. Mai exact, aceștia motivează că prevederile Codului penal incriminează fapta de evaziune a întreprinderilor și organizațiilor la art. 244. Astfel, varianta-tip a infracțiunii de evaziune fiscală, potrivit alin. (1) art. 244, reprezintă includerea în documentele contabile, fiscale sau financiare a unor date denaturate privind veniturile sau cheltuielile, a unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale ori care au la bază operațiuni ce nu au existat, fie prin tăinuirea unor obiecte impozabile, dacă suma impozitului care trebuia să fie plătit depășește 1.500 de unități convenționale. Aliniatul 2 stabilește forma agravată a evaziunii fiscale, care reprezintă aceeași acțiune săvărșită în proporții deosebit de mari. Avocații au invocat faptul că întreg textul contestat este formulat într-o manieră imprecisă, fapt care nu corespunde rigorilor de claritate prevăzute de Constituței. În același timp, din continutul articolului 244, nici nu reiese posibilitatea cel puțin de a deduce care impozit, dacă nu este achitat, este pasibil de răspundere penală. Spre deosebire de art. 58 din Constituție, care impune drept obligație de a achita impozitele și taxele, art. 244 incriminează fapta neachitării impozitului. În același timp, nu este clară neachitarea cărui impozit se sancționează – pe venit, pe avere etc. În aceste situații, sunt admise abuzuri din partea instituțiilor statului, care aplică, după bunul lor plac, norma penală.