Despre avocați care reprezintă pro bono am auzit, însă despre apărători care după primul câștig de cauză, într-un dosar pro bono, aveau dorință să cânte, mai puțin. Dumitru Sliusarenco este un avocat tânar, dar care se poate lăuda cu experiență în oferirea serviciilor pro bono. Avocatul a povestit, într-un interviu pentru BizLaw, de ce oferă servicii juridice gratuite. Reprezintă pro bono doar dacă este sigur că anume el este persoana care poate să se implice și face acest lucru având la bază trei motive. Care sunt acestea, aflați din interviu. Reprezentarea pro bono. Motivația de a face un bine BizLaw: Dle Sliusarenco, care a fost primul caz în care ați oferit servicii juridice pro bono? Dumitru Sliusarenco: Primul caz a fost la început de activitate, când eram încă avocat stagiar și am reprezentat doi bătrâni, care au plecat la muncă sezonieră, peste hotare. Când s-au întors acasă, locuința lor era ocupată de altcineva, de niște rude îndepărtate. Ei erau nevoiți să stea pe drumuri sau să doarmă la rude. Respectiv, m-am implicat ca să-i ajut într-un dosar de evacuare și stabilire a dreptului de proprietate. A fost primul caz în care am asistat pro bono și am avut câștig de cauză. Într-un final, peste un an și jumătate, am reușit să aduc bătrânii în casa lor. BizLaw: Acel câștig de cauză v-a motivat să mergeți mai departe și să luați, în continuare, cazuri pro bono? Dumitru Sliusarenco: Inclusiv cazul câștigat a fost un motiv de a lua cazuri pro bono, dar nu doar asta. Cazul acesta mi-a arătat că pot să schimb ceva și să ajut pe cineva. Trei motive de a reprezenta pro bono BizLaw: De ce ar lua un avocat un caz pro bono, în care să muncească gratuit? Dumitru Sliusarenco: Dacă am să spun ”că să facă un bine”, am să fiu banal. De fapt, pentru avocați nu funcționează asta, trebuie să fie alte motive. Cel puțin din punctul meu de vedere sunt trei motive care mă fac să iau cazuri pro bono. Primul este faptul că ai posibilitatea să alegi. Acest lucru este foarte important, mai ales pentru avocații tineri sau avocații care nu au practicat o perioadă de timp și vor să iasă în evidență, să se manifeste. Tot ceea ce vedem la TV sau în ziare despre cazurile care se întâmplă, au loc pentru că oamenii au nevoie de asistență. Este foarte puțin probabil că ei o să se adreseze anume la mine sau la alt avocat, dar șansele sunt mult mai mari, dacă caut eu dosarul și pot să mă implic să ajut omul. În acest mod pot să particip și eu pe dosare de rezonanță sau importante. Al doilea motiv este faptul că poți să aduci o schimbare. Mulți avocați sunt și experți în diferite domenii ale justiției și atunci vezi o problemă de sistem, poți alege cazul pentru a soluționa sau pentru a participa la soluționarea problemei. Acest fapt este foarte important, pentru că, într-un final, nu înseamnă doar activitate tehnică, dar înseamnă și îmbunătățirea sistemului legislativ sau a justiției, în general. Și al treilea motiv, pentru mine personal, este satisfacția. Eu când am avut primul dosar câștigat pro bono, când am ajutat bătrânii să-și recapete casa, am ieșit din instanța de judecată și avem dorința să cânt. Era o satisfacție mare pentru că am făcut un lucru bun. Pregătirea avocatului - un criteriu de reprezentare pro bono BizLaw: Aveți un criteriu anume după care alegeți cazurile pro bono? Care a fost cazul care v-a marcat? Dumitru Sliusarenco: Nu pot să spun că am doar un criteriu. Am mai multe criterii după care selectez cazurile pro bono. În primul rând, trebuie să fiu sigur că eu sunt acea persoană care poate să se implice, să ajute, să fie util. Sunt multe cazuri în care oamenii cer asistență pro bono, dar văd că eu nu sunt cel mai bun specialist în materia respectivă și atunci, decât să-mi fac rău și mie, și altcuiva, mai bine redirecționez la persoana care mi se pare mai potrivită. În al doilea rând, trebuie să văd că persoana are nevoie de asistență pro bono, pentru că sunt multe cazuri când oamenii vor asistență, dar de fapt nu o necesită. Am avut situații când omul venea și cerea asistența pro bono, dar îmi povestea că înainte de asta a dat 2 sau 3 mii de euro la un alt avocat, care nu a făcut lucrul cum trebuie. Atunci nu mi se pare că merită să iau astfel de cazuri. Este necesar ca acel caz să fie unul întemeiat, adică să știu că am câștig de cauză și pot, întradevăr, să rezolv problema. Sunt mulți oameni care vor principial să meargă până la capăt, dar cazul este vădit neîntemeiat și atunci nu este logic ca și eu să pierd timpul, și omului să-i dau speranțe deșarte. Cazul care m-a marcat? Nu știu, nu cred că am un caz anume. A fost unul la începutul carierei mele, când am acordat asistență pro bono unei victime a violenței în familie. A fost primul caz de violență în familie în care am participat. În acest caz am eșuat. Într-un final agresorul nu a fost pedepsit și s-a întors în locuința comună. A urmat pentru ei multe divergențe și litigii, dar pentru mine a fost un motiv să mă specializez pe cazurile de violență în familie. Am înțeles cât este de sensibil acest domeniu. Relația client-avocat în dosarele pro bono BizLaw: Alegeți dvs. clienții sau clienții vin la dvs.? Dumitru Sliusarenco: Asta mai mult e o relație reciprocă. Sunt situații când eu văd cazul și caut omul ca să-i propun asistență pro bono. Așa a fost în cazul lui George Simion, un cetățean român care a fost expulzat din Republica Moldova. Am discutat cu el pentru că mi s-a părut problema foarte gravă și, până la urmă, am avut câștig de cauză. Sunt situații când omul te găsește, dar oricum evaluezi cumva necesitatea de a te implica. Am avut asta într-un dosar recent când am ajutat un preot, care a fost lovit cu mașina de alt preot și a rămas cu grad de dizabilitate pe viață. El o avea doar pe mama sa, e preot tânăr, și nu avea nicio sursă de existență, decât o pensie de 1000 de lei. Atunci am decis să mă implic pentru că mi s-a părut grav. BizLaw: În câte dintre cauzele în care ați reprezentat pro bono ați avut câștig de cauză și de ce credeți că ați pierdut în celelalte? Dumitru Sliusarenco: Câștig de cauză este un termen relativ. Uneori preiau cazurile pro bono pentru că știu sigur că am să le pierd la nivel național. Anume să le pierd este tactic mai corect, pentru că după asta urmează un proces de litigare internațional sau un proces de advocacy, care poate să schimbe situația, în general, per sistem. Cazuri pe care le-am pierdut, pierdere clasică, nu știu dacă am avut. În fiecare caz omul își soluționa problema, pentru că am reușit să ajungem mai departe, într-o instanță superioară și să atragem atenția asupra problemei de sistem. Cazurile pe care le-am pierdut, probabil le-am pierdut pentru că nu le-am evaluat eu corect și ele erau, din start, neîntemeiate. Poate nu am fost pregătit, dar de obicei nu iau cazuri pe care nu sunt pregătit. Dosarele pierdute la nivel național sunt uneori câștig de cauză BizLaw: În general, care sunt provocările unui dosar reprezentat pro bono? Dumitru Sliusarenco: Provocări sunt multe, depinde de fiecare dosar în parte. Dar, cred că provocarea generală este că avocatul să poată să-și gestioneze corect orarul de muncă, dacă își poate încadra dosarul pro bono în activitatea de zi cu zi. Pentru că în Moldova majoritatea avocaților nu sunt plătiți atât de bine ca să-și permită mult timp pentru un dosar. În afară de asta, o altă provocare este să-ți acoperi cheltuielile. Multe dosare implică deplasări, alte cheltuieli și atunci în cazurile pro bono tu ești cel care trebuie să le suporte. În rest, cred că asta depinde de fiecare dosar în parte. Provocările în reprezentarea pro bono BizLaw: Ce dosare aveți, în prezent, în care munciți pro bono și ce probleme implică? Dumitru Sliusarenco: În prezent am mai multe dosare pro bono, pentru că și activitatea în sectorul ONG, implică mai mult voluntariat. Chiar recent am asistat persoana, despre care vorbeam anterior - preotul care a fost lovit de un alt preot și dosarul a fost expediat la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. Acolo am vorbit despre o problemă de sistem -  compensațiile derizorii pentru persoanele victime ale infracțiunilor. Un alt caz pe care îl gestionez în prezent este al unui tânăr rrom, care a fost bătut pentru că este rrom. Aici vorbim despre crime de ură, o altă problemă de sistem. Sunt două dosare pe care le gestionez în prezent și al doilea caz, probabil, va ajunge, la fel, la o instituție internațională. BizLaw: Știu că sunteți implicat și în cazul lui Andrei Brăguță. Care credeți că vor fi evoluțiile în acest caz? Dumitru Sliusarenco: Sunt mai mult ca sigur că se va ajunge la CtEDO, pentru că dosarul implică mai multe probleme de sistem, mai multe probleme legate de practicile care sunt aplicate de diferite instituții de stat și organe de forță, carențe în legislație. Asta oricum o să ducă, într-un final, la o plângere la o instituție internațională. Poate fi vorba de CtEDO sau alt mecanism. Oricum se va ajunge acolo, chiar dacă eu presupun că ancheta va fi destul de bună. Datorită rezonanței pe care a luat-o cazul, vor fi trase la răspundere persoanele implicate. Bănuiesc că nu vor fi atrase toate persoanele responsabile sau nu vor fi sancționate așa cum ar fi trebuit să fie. Lipsa reglementărilor nu stimulează avocații să reprezinte pro bono BizLaw: În prezent, serviciile pro bono nu sunt reglementate în legislație. Îngreunează acest lucru munca avocaților? Dumitru Sliusarenco: Eu nu știu dacă îngreunează, dar sigur nu o stimulează. O reglementare ar fi necesară, pentru ca avocații să fie mai motivați să ia dosare pro bono și să dezvolte, în general, o cultură a activității și asistenței pro bono. BizLaw: Ce ar trebui să fie schimbat, astfel încât această cultură să fie promovată și mai mult? Dumitru Sliusarenco: În primul rând ar trebui să avem o bază legislativă și, în al doilea rând, trebuie să promovăm. Fie Uniunea Avocaților, fie asociații de avocați, să promoveze asistența pro bono, beneficiile acestui tip de asistență, pentru că mulți avocați văd asta ca pe o activitate inutilă sau de ultimă instanță. Însă, activitatea pro bono poate să aducă mai multe beneficii. Despre asta trebuie să vorbim, să aducem la cunoștință avocaților, și atunci avocatul va vedea în asta un atu, se va mândri cu activitatea pro bono pe care o are și nu va spune că ”am luat pentru că eram obligat”. Avocații trebuie să fie motivați să reprezinte pro bono BizLaw: Ar trebui avocații să aibă un număr exact de cazuri pro bono? Dumitru Sliusarenco: Eu nu sunt adeptul ideei că trebuie să existe obligația de a avea dosare pro bono sau un număr anumit de ore de asistență gratuită. Cred că reglementările trebuie să se focuseze mai mult pe motivația de a lua dosare pro bono, ce beneficii poate să aducă avocatului. Beneficiile ar trebui să fie stipulate în lege sau în alte acte care ar reglementa asta, ca avocații să-și dorească. Dacă ei o vor face din obligație, așa cum de multe ori, din obligație și pentru a bifa prezența, se duc avocații din oficiu, atunci asistența juridică nu este cea mai calitativă. Omul trebuie să fie motivat să facă ceea ce face, pentru că de altfel nu o va face bine. BizLaw: Vă mulțumesc! Interviul este realizat în cadrul proiectului ”Consolidarea rețelei de para-juriști”, implementat de Biroul asociat de avocați ”Efrim, Roșca şi Asociații” și co-finanțat de Departamentul Justiție și Drepturile Omului al Fundației Soros-Moldova. Acest material nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației.