Autori: Cornelia Gorincioi, Ilie Creciun, Consiliul Concurenței
Între proprietatea intelectuală, numele de domeniu și concurență există o corelație foarte complexă cu repercursiuni multidimensionale. Deși s-ar părea că fiecare dintre cele trei elemente constituie sisteme separate, totuși acestea au un șir de puncte tangențiale care generează unele discuții.
În continuare, vom prezenta unele trăsături specifice ale fiecăruia dintre cele trei domenii menţionate și vom examina problematicile apărute pe marginea corelaţiei dintre ele.
Proprietatea intelectuală reprezintă un ansamblu de drepturi asupra rezultatelor activităţii umane. Doctrina internaţională din acest domeniu face referire la proprietatea intelectuală ca la ”produsele creativităţii şi minţii umane protejate prin lege”. Alţi autori dezvoltă şi apreciază că avem de-a face cu ”un drept intangibil, legal recunoscut, de proprietate asupra produselor intelectului anumitor persoane”. Alte definiţii se referă la acest drept ca fiind un drept asupra produselor intelectului uman, care au valoare comercială şi primesc protecţie legală.
Concurenţa, potrivit art. 4 din Legea concurenţei, reprezintă rivalitatea economică, existentă sau potenţială, între două sau mai multe întreprinderi independente pe o piaţă relevantă, când acţiunile lor limitează efectiv posibilităţile fiecăreia dintre ele de a influenţa unilateral condiţiile generale de circulaţie a produselor de pe piaţa respectivă, stimulează progresul tehnico-ştiinţific şi creşterea bunăstării consumatorilor.
Conform terminologiei de specialitate, domeniul reprezintă o regiune a spaţiului numelor ierarhice ale reţelei de Internet, care este deservită de un set de servere de nume de domeniu (DNS) și administrate la nivel central. Domeniul este identificat prin numele de domeniu. Putem concluziona astfel că numele de domeniu este un mijloc de individualizare a spaţiului de adrese ale reţelei de Internet.
Termenul internet provine din împreunarea artificială și parţială a două cuvinte englezești: interconnected (interconectat) și network (reţea). Internetul reprezintă o reţea mondială unitară de calculatoare și alte aparate cu adrese computerizate, interconectate conform protocoalelor (regulilor) de comunicare ”Transmission Control Protocol” și ”Internet Protocol”.
Prin Rezoluţia nr. 32/13 din 01.07.2016 ”Promovarea, protecţia și exercitarea drepturilor omului pe internet”, Consiliul ONU pentru Drepturile Omului a declarat că accesul la internet este un drept uman de bază. Această rezoluţie nu are caracter obligatoriu, dar condamnă ţările care împiedică accesul liber la internet al cetăţenilor.
În luna martie 2017, rata mondială de penetrare a internetului constituia 49,6%, iar creșterea ratei, din anul 2000 până în 2017, a constituit 933,8%. Pe continentul european, în martie 2017, rata de penetrare a internetului constituia 77,4%, cea mai mare după America de Nord, a cărei rată constituie 88,1%.
În Republica Moldova, în luna martie 2017, rata de penetrare a internetului constituia 49,2%. Adică, din populaţia de 3,5 milioane, peste 1,7 milioane de persoane sunt utilizatori de internet. Potrivit Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei (ANRCETI), în anul 2016, în Republica Moldova erau 1.760.060 de utilizatori de internet mobil și 534.393 de utilizatori de internet fix.
În conformitate cu datele prezentate de ÎS ”Molddata”, la 31 decembrie 2015 erau înregistrate 24.925 de nume de domeniu în zona internet.md. Totodată, sferele principale de utilizare a Internetului de către întreprinderile din Republica Moldova se referă, în special, la scopurile de promovare şi dezvoltare a întreprinderii: căutarea informaţiei pentru business (78,3%), comunicare (74,0%) şi difuzarea informaţiei despre activitatea întreprinderii/publicitate (57,2%).
Pornind de la cele menţionate mai sus, dar și de la realităţile juridice, observăm că atât proprietatea intelectuală, cât și concurenţa sunt concepte bine reglementate de legislaţie. În ceea ce privește numele de domeniu, putem constata că acesta beneficiază doar de niște reglementări generale, fără a i se fi acordat un anumit regim juridic. Cu toate acestea, numele de domeniu, tot mai utilizat la etapa actuală, interferează atât cu noţiunea de proprietate intelectuală, cât și cu cea de concurenţă.
Pentru a explica ce înseamnă ”numele de domeniu” sau ”dreptul asupra numelui de domeniu”, ar trebui de supus analizei următoarele elemente:
- modul de selectare a numelui de domeniu;
- modul de înregistrare a numelui de domeniu;
- posibilitatea sau imposibilitatea de modificare a numelui de domeniu, termenul și mijloacele de protecţie;
- încetarea dreptului de protecţie asupra numelui de domeniu;
- organul care înregistrează numele de domeniu și publicitatea numelor de domeniu.
- Art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
- CtEDO a remarcat că teoria ”proprietăţii”, așa cum este reflectată în art. 1 din Protocolul nr. 1, ”are o valoare independentă, care nu se limitează doar la posesia bunurilor materiale și care nu depinde de clasificarea formală în dreptul naţional. Alte drepturi și interese concrete, care formează proprietatea, de asemenea pot fi considerate ca fiind ”drepturi de proprietate” și, în consecinţă, și ca ”obiecte de proprietate” în sensul prezentului articol” (citat din Decizia CtEDO, tradusă de Kolosov V.A.15).
- Pentru a stabili dacă un obiect constituie obiect al drepturilor de proprietate, este necesar de determinat dacă la utilizarea lui sunt afectate interese financiare și dacă el are o valoare economică.Ca urmare a acestui raţionament, CtEDO consideră proprietatea intelectuală, precum și licenţele ca fiind ”obiecte de proprietate”.
- Proprietarul unui nume de domeniu este liber să stabilească modul în care să-l folosească (pentru a face publicitate, pentru a comercializa serviciile și/ sau bunurile; cu accesul liber sau contra cost; poate vinde sau transmite spre folosinţă numele de do- meniu, etc). Prin urmare, dreptul exclusiv de a utiliza numele de domeniu are o valoare economică și, în consecinţă, este drept de proprietate, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1.
- Fiecare caz ar trebui investigat ţinându-se cont de corelaţia dintre drepturile asupra numelui de domeniu și drepturile asupra mărcii și altor semne de identificare. Astfel am putea găsi răspunsurile la un șir de întrebări care apar pe marginea acestor investigaţii, și anume: este posibilă utilizarea numelui de domeniu în litigiu fără a fi încălcate drepturile asupra semnelor de individualizare? Cum va trebui să se procedeze în cazul în care dreptul este menţinut pentru inculpat (pârât) – proprietarul numelui de domeniu, etc.? Acest lucru va permite să fie luate măsuri corecte pentru a stopa și preveni încălcări de acest fel pe viitor, fără a aduce atingere drepturilor de proprietate ale titularului numelui de domeniu asupra numelui de domeniu.
- operele literare, artistice şi ştiinţifice;
- interpretările artiştilor interpreţi şi execuţiile artiştilor executanţi, fonogramele şi emisiunile de radiodifuziune;
- invenţiile în toate domeniile activităţii umane;
- descoperirile ştiinţifice;
- desenele şi modelele industriale;
- mărcile de fabrică, de comerţ şi de serviciu, precum şi numele comerciale şi denumirile comerciale;
- protecţia împotriva concurenţei neloiale, şi toate celelalte drepturi aferente activităţii intelectu- ale în domeniile industrial, ştiinţific, literar şi artistic.