Curtea Constituțională cere Parlamentului să modifice Codul contravențional în partea ce ține de delimitarea în mod clar a atribuțiilor instanțelor de judecată de competențele altor autorități administrative. Adresarea a fost făcută după ce Curtea a pronunțat Hotărârea privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din art. 401 alin. (1) din Codul contravențional. Prin această hotărâre, Curtea a recunoscut constituțional textul ”[...] 313 [...] se examinează de Centrul Național Anticorupție” din alineatul (1) al articolului 401 din Codul contravențional al Republicii Moldova, în măsura în care contravenția prevăzută la articolul 313 din Codul contravențional doar se constată de agenții constatatori din cadrul Centrului Național Anticorupție și se remite spre examinare instanței de judecată competente. Curtea a constatat că, deși legislatorul a acordat instanței de judecată competența exclusivă de a soluționa cauzele contravenționale pentru care este prevăzută sancțiunea privării de dreptul de a deține anumite funcții sau de a desfășura o anumită activitate, prin art. 401 alin. (1) din Codul contravențional, acesta a atribuit și Centrului Național Anticorupție competența de a examina contravenția cuprinsă la art. 313 din Codul contravențional. Acesta prevede ca sancțiune atât amenda, cât și privarea de dreptul de a deține o anumită funcție sau de a desfășura o anumită activitate, în calitate de sancțiune complementară obligatorie. Drept consecință, agentul constatator din cadrul Centrului Național Anticorupție stabilește vinovăția și aplică sancțiunea sub formă de amendă, iar ulterior remite dosarul contravențional instanței de judecată doar pentru aplicarea în privința contravenientului a sancțiunii ”privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții". Astfel, Curtea a reținut că în respectiva circumstanță, în care instanța de judecată este legată de constatările de fapt ale unor autorități administrative, rolul acesteia se reduce la o simplă formalitate de validare automată a actului de constatare și de aplicare a sancțiunii sub forma privării de dreptul de a ocupa anumite funcții, fiind lipsită de exercitarea deplinei jurisdicții. Prin urmare, Curtea a menționat că prevederile legale nu sunt redactate cu suficientă precizie, or legislatorul nu a delimitat în mod clar atribuțiile instanțelor de judecată de competența altor autorități administrative. Totodată, Curtea a observat în Codul contravenţional şi alte prevederi care consacră o soluţie legislativă similară (ex. art. 401 alin. (1) atribuie Centrului Național Anticorupție, competența de a examina și contravențiile prevăzute de art. 264, 312, 315, care prevăd, de asemenea, sancțiunea complementară obligatorie - privarea de dreptul de a deține o anumită funcție sau de a desfășura o anumită activitate). În acest context, Curtea subliniază necesitatea intervenției Parlamentului în vederea operării modificărilor de rigoare, ținând cont de considerentele expuse în hotărârea menționată.