Munca parajuriștilor poate fi comparată cu cea a unui medic. Și asta pentru că în cazul unor probleme de ordin juridic ”primul ajutor” poate fi oferit de un parajurist. O spune directorul executiv al Consiliului Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat, Lilian Darii. Într-un interviu pentru BizLaw, Lilian Darii a explicat că numărul beneficiarilor de asistență juridică primară este în creștere, chiar dacă această asistență este acordată de același număr de parajuriști. Care sunt provocările meseriei, este nevoie de specializare și cum sunt remunerați acești specialiști, aflați din interviu.

BizLaw: Dle Darii, datele prezentate pentru 2016 de către Consiliul Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat arată că au fost acordate în jur de 10.000 de consultații de asistență juridică primară. Care este cifra pentru anul 2017, câte asemenea consultații au fost oferite? 

Lilian Darii: Este adevărat că în anul 2016 am înregistrat 9.335 de cazuri de acordare a asistenței juridice primare, iar în anul 2017 cifra a crescut la 10.849, adică o creștere cu circa 1.500 de cazuri. O altă precizare, care se impune, este că din acest număr total de cazuri de acordare de asistență juridică primară, în 7.456 de cazuri serviciile de asistență primară au fost acordate prin intermediul rețelei de parajuriști comunitari or, în cadrul sistemului actual de asistență juridică garantată de stat, asistența primară poate fi livrată și prin intermediul avocaților publici, care activează pe langă oficiile teritoriale: Chișinău, Bălți, Cahul și Comrat.

Dacă vorbim sub aspectul cifrelor, ponderea din volumul total de asistență juridică primară livrată în 2017, ponderea care revine parajuriștilor este de aproape 70 de procente, în comparație cu anul 2016, care a fost de aproximativ 54 de procente, înregistrând 1.885 de cazuri mai multe și pâstrând același număr de prestatori de servicii. Acești 42 de parajuriști au reușit să livreze cu circa 1.900 de cazuri mai multe decât în 2016, fapt care dovedește că se bucură de o încredere tot mai mare în comunitate. Plus la aceasta, parajuriștii și-au extins și aria geografică, unii dintre ei acordând asistență primară nu doar în localitatea unde locuiesc, dar și în localitățile învecinate. Și dacă noi la capitolul parajuriști avem cifra 42, atunci numărul de localități deservite de parajuriști este de circa 50, rurale și urbane.

BizLaw: Recent meseria de parajurist a fost inclusă în Clasificatorul ocupațiilor oficiale. Acest fapt va face ca munca de parajurist să fie mai atractivă? Ce probleme a rezolvat această includere în Clasificator?

Lilian Darii: Prima reușită, pe care o putem menționa în această modificare în Clasificatorul ocupațiilor, este că a finalizat procesul de recunoaștere a profesiei de parajurist. Primul pas a fost făcut în 2008, atunci când a intrat în vigoare Legea cu privire la asistența juridică garantată de stat, dar inițial la capitolul parajuriști ne putem limita la simplă definiție legală. Pe parcursul a circa 10 ani această recunoaștere a unei simple activități de prestare a anumitor servicii cu caracter juridic a ajuns să se finalizeze prin recunoaștere oficială în calitate de meserie, lucru care o să permită să dezvoltăm și să investim mai multe forțe și resurse pentru a consolida statutul de parajurist și a dezvolta rețeaua de parajuriști din țara noastră.

Bizlaw: La capitolul calitate, cum apreciați serviciile parajuriștilor? 

Lilian Darii: Prin prisma rezultatelor monitorizării și evaluării activităților parajuriștilor, care activează în prezent, precum și prin prisma lipsei de plângeri primite de la beneficiari, în ceea ce privește proasta calitate a serviciilor prestate, putem spune cu certitudine că, calificativul este ”bine”. Pentru că parajuriștii au o atitudine serioasă față de sarcinile pe care și le-au asumat. Mai există și niște mecanisme de monitorizare și evaluare a calității, care au loc regulat, și ne permit să apreciem nivelul calității serviciilor prestate. Încă nu au fost înregistrate cazuri ieșite din comun care ne-ar permite să generalizăm și să spunem că înregistrăm un nivel scăzut al calității. Acest lucru ne bucură foarte mult în situația în care marea majoritate a parajuriștilor nu sunt juriști, nu au studii superioare, dar ei demostrează că se poate și că se descurcă foarte bine având la îndemână resurse puține.

BizLaw: La modul practic, cum se acordă această asistență din partea parajuriștilor?

Lilian Darii: Însăși ideea parajuristului în Republica Moldova este bazată pe faptul că în cazul dat noi mergem la cetățeni și nu așteptăm ca cetățenii să se adreseze. Practic, toți parajuriștii activează în prezent în localitățile în cale locuiesc permanent, în care sunt foaste bine cunoscuți de către localnici, se bucură de respect și încredere din partea comunității și administrației locale. Regulamentul de activitate a parajuriștilor descrie detaliat mecanismul de interacționare a parajuristului cu beneficiarul. Sumar vorbind, până la urmă sunt niște standarde minime ca și cantitate, în ceea ce privește serviciile pe care trebuie să le livreze. În acest sens este absolut necesar ca în localitatea respectivă parajuristului să-i fie acordat un birou permanent, o încăpere, să fie stabilit de comun acord cu oficiul teritorial și cu oamenii din comunitate un program de lucru, parajuristul fiind obligat să petreacă în biroul său cel puțin trei ore în fiecare zi și cel puțin 15 ore pe săptămână.

Evident că parajuriștii nu se limitează doar la aceste trei ore. Consilierea propriu zisă poate avea loc și la telefon și la domiciliul cetățeanului, în cazul în care acesta întâmpină dificultăți pentru a se deplasa la biroul parajuristului și evident că nu sunt legate de acelea trei ore. Cred că nu aș greși dacă aș spune că practic parajuristul este disponibil 24/24 pentru membrii comunității și au fost înregistrate mai multe cazuri când a fost solicitat ajutorul parajuristului și intervenția acestuia în cazuri de urgență, de violență domestică. Au fost cazuri când parajuristul și-a oferit domiciliul pentru victima violenței până la intervenția instituțiilor. Asta face parajuristul - să se evidențieze față de altți prestatori de asistență juridică pentru că el este în primul rând membru al acelei comunități.

BizLaw: De obicei, problemele juridice ale oamenilor sunt diferite și multiple. Este posibil ca un parajurist să cunoască toate domeniile sau este mai bine să fie specializat?

Lilian Darii: Parajuristul nu trebuie să cunoască toate domeniile dreptului, pentru că până la urmă de asta este parajurist, un fel de jurist. Nici un jurist nu poate cunoaște la perfecție toate domeniile dreptului și până la urmă se specializează în anumite ramuri de drept, reeșind din activitatea pe care o desfășoară. Parajuristul trebuie să dispună de niște cunoștințe elementare despre sistemul de drept și prevederile legale, despre drepturile și obligațiile pe care le are un cetățean într-un anumit raport juridic, el trebuie să-și îmbogățească permanent cunoștințele juridice, dar în niciun caz noi nu putem cere de la el ca de la un jurist licențiat. Aș compara parajuristul cu primul ajutor medical, pe care orice cetățean, în urma autoinstruirii sau a unei instruiri poate să acorde acest ajutor fără a avea profesia de medic.

Esența unui parajurist este de a acorda primul ajutor juridic, prin oferirea de informații simple cu privire la prevederiile legii, ce drepturi și obligații are cetățeanul, unde și de către cine poate fi soluționată problema cu caracter juridic cu care se confruntă. Parajuristul acordă primul ajutor și direcționează cetățeanul către autoritatea competentă. Am putea compara cu un medic de familie. Medicul de familie nu poate fi specializat, de aceea este generalist. El are cunoștințe care îi permit depistarea problemei prin depistarea simtomelor și direcționează cetățeanul către medicul specialist din domeniu. Exact așa fac și parajuriștii. Ei sunt prima treaptă de accesare a sistemului de justiție, ei triază, depistează, în baza cunoștințelor elementare, dacă este vorba despre o problemă cu caracter juridic sau nu, dacă este încălcat un drept al cetățeanului. Ei stabilesc instituția competentă să soluționeze problema cu care se confruntă și direcționează cetățeanul către instituția respectivă.

Ei nu sunt factori de decizie, nu au dreptul să se implice în procesul de efectuare a justiției, ei contribuie prin informare și referire a cetățeanului către autoritatea compententă. Acest fapt este scris în lege și regulament cu titlu de obligație de a spune stop atunci când se depășește cadrul la ceea ce numin asistență juridică primară și trecem în domeniul asistenței juridice calificată, care poate fi acordată numai de către avocații licențiați.

BizLaw: În opinia dvs. este oportună specializarea parajuriștilor pentru oferirea asistenție grupurilor marginalizate cum ar fi persoanele bolnave cu HIV/SIDA sau consumatorilor de droguri?

Lilian Darii: Depinde ce avem noi în vedere prin noțiunea de specializare. Dacă avem în vedere cunoștințele, atunci din start avem un conflict din punct de vedere etimologic. Parajuriștii acordă asistență primară, ca și concept, este definit ca ceva simplu, de baza, rudimentar. Când vorbim despre specilizat, acesta presupune cunoștințe profundate și experiență într-un domeniu specific. Asistența juridică primară cu cea specializată se bat cap în cap din start și aici am putea spune că nu este posibil. Dar dacă vorbim sub un alt aspect, dacă vorbim despre încrederea pe care ar avea-o parajuristul în comunitatea în care activează, atunci merită să deschidem parantezele. Am spus că unul dintre pilonii de bază pe care se bazează activitatea unui parajurist este respectul și încrederea de care se bucură în comunitate.

Parajuristul nu poate fi abordat în afara unei comunități concrete. Dacă noi vorbim despre un grup social marginalizat, care fie că se automarginalizează reeșind din problemele cu care se confruntă, fie că ei sunt respinși de către comunitate sau autorități, ei pot să fie discriminați și defavorizați în ceea ce privește accesarea asistenței juridice primare. Foarte mult contează ca cei care le transmit mesajele, consilierea, informația, cei care-i direcționează la instituțiile competente în funcție de problema și caracterul ei, să fie o persoană în care ei au încredere. Aici sunt două soluții: fie că racolăm pe cineva din cadrul acestui grup social, fie implicăm pe cineva din afara grupului, dar grupul respectiv are încredere. De exemplu, în cazul consumatorilor de droguri ar putea fi un fost consumator de droguri, fie un reprezentant al unei asociații obștești, care lucrează zi de zi cu consumatorii de droguri și, respectiv, au încredere în el și cred în ce le spune parajuristul. Pornind de la această idee, în prezent, în cadrul unui proiect pilot, împreună cu partenerii noștri de dezvoltare, testăm această formă de acordare a asitenței primare, prin racolarea din sânului grupului respectiv, urmare a instruirii inițiale și continuă a persoanei care ar putea să încerce statutul de parajurist și să lucreze cu un grup îngust de persoane.

BizLaw: Ați menționat despre parteneri. Cine sunt cei care susțin activitatea de parajurist?

Lilian Darii: Principalul partener de dezvoltare este Fundația Soros Moldova care, în general, a susținut pe parcursul celor 10 ani de activitate, în mod special, domeniul care ține de livrarea asistenței juridice primare și activitatea parajuriștilor. Trebuie să menționăm că preluarea parajuriștilor de către stat a avut loc cu întârziere, începând cu 2013. Până atunci parajuriștii au activat în cadrul proiectelor pilot, în cadrul cărora au reușit să-și demonstreze eficacitatea, eficiența și utilitatea, și în urma acestor proiecte-pilot noi am reușit să acumulăm argumentele necesare pentru a convinge că este nevoie și se merită ca statul să întrețină o rețea de parajuriști comunitari.

Dacă nu ar fi fost suportul Fundației Soros Moldova începând cu anul 2009 ne-ar fi fost foarte complicat ca să instituționalizăm rețeaua de parajuriști și să o dezvoltăm, să avem rezultatele pe care le avem în prezent, care, în opinia mea, sunt destul de bune, în condițiile în care avem 42 de parajuriști activi, cu perspectivă de a extinde rețeaua în 2018 la cifra de 52 dar și cu o garanție a continuității, cu extindere permanentă an de an cu un anumit număr de parajuriști. Sperăm că vom ajunge ca în fiecare comunitate să existe cel puțin câte un parajurist.

BizLaw: Știu că au loc periodic cursuri de instruire pentru parajuriști. Cât de frecvent sunt acestea organizate?

Lilian Darii: Periodicitatea este determinată de necesitățile de instruire. Ei fiind lipsiți de un bagaj de cunoștințe juridice, în momentul în care nu sunt instruiți periodic, pur și simplu sunt puși în dificultate în ceea ce privește acordarea asistenței juridice primare. De aceea, parajuristul fără de instruire nu poate exista. Din păcate noi nu reușim să defășurăm numărul de instruiri atât cât ne-am dori. Este vorba și de lipsa resurselor financiare suficiente, dar și alte formalități.

Trebuie să recunoaștem că până la urmă marea majoritate a instruirilor care au fost făcute, au fost realizate cu suportul inclusiv financiar al partenerilor de dezvoltare. Avem preconizate și planificate organizarea instruirii continue pentru parajurisți care sunt în sistem. Pe de altă parte suntem obligați să organizăm instruiri inițiale pentru parajuriștii noi veniți. Cu atât mai mult, chiar în lege este fixată această obligație, pentru a-i alimenta cu cunoștințele necesare și a spori calitatea serviciilor pe care le livrează populației.

BizLaw: Referitor la salarizarea parajuriștilor, cum sunt remunerați? Diferă onorariile acestora de cele ale avocaților care acordă asistență juridică garantată de stat?

Lilian Darii: Sigur că diferă, fiindcă diferă și natura serviciilor pe care le prestează. Cert este că activitatea de parajurist nu este una pro bono. Activitatea pe care o desfășoară are la bază un contract de prestări servicii și primesc un onorariul fix lunar. Este mare sau mic, dar el este! Nu este activitate pro bono 100%. Nu trebuie să privim meseria de prajurist ca activitate de bază. Ei sunt prestatori de servicii și activează în baza unor contracte, primind o retribuție pentu aceasta. Parajuriștii nu sunt limitați în cumularea activităților. În marea majoritate a cazurilor parajuriștii au o altă activitate de bază: fie că sunt profesori, fie ca sunt educatori, fie că sunt membri ai unei organizații obștești sau oricare altă activitate, cu excepția funcțiilor din cadrul administrației publice locale.

Foarte mulți cumulează activitatea de asistent social cu cea de parajurist și aceasta sumă mică pe care o au, 1.365 de lei net, se altătură la alte venituri pe care le acumulează reeșind din activitatea sa de bază. În comparație cu onorariile primite de avocați, sunt lucruri incomparabile. Ceea ce face avocatul este de o altă natură, respectiv și principiile care stau la baza remunerării sunt altele.

BizLaw: Cât de oportună a fost asocierea tuturor parajuriștilor într-o asociație?

Lilian Darii: Personal salut această idee și mă bucur foarte mult că s-a reușit și a fost constituită această asociație. S-au cumulat două eveniment importante: recunoașterea profesiei de parajurist și înființarea unei asociații la nivel național, ceea ce dă ocazia parajuriștilor să se manifeste de sine stătător și o posibilitate de a demonstra utilitatea activității pe care o desfășoară. Noi nu vedem asociația ca o entitate concurentă, dimpotrivă - o entitate pe care o susținem și ne-am dori ca la un moment aceasta să se bucure de un număr mare de membri și să ajungă să se transforme într-o uniune profesională, după modelul Uniunii Avocaților. Să devină o forță care ar putea să gestioneze anumite aspecte care țin de organizarea profesiei. Îi vom susține pentru că sunt parte a sistemului și împreună vom reuși să facem mult mai multe lucruri pentru a consolida statutul de parajurist și pentru a dezvolta această profesie recent apărută.

BizLaw: Vă mulțumesc!

Interviul este realizat în cadrul proiectului ”Consolidarea rețelei de para-juriști”, implementat de Biroul asociat de avocați ”Efrim, Roșca şi Asociații” și co-finanțat de Departamentul Justiție și Drepturile Omului al Fundației Soros-Moldova. Acest material nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației.