Statele Unite ale Americii vs. Nixon este un decizie de reper a Curții Supreme a SUA, luată în anul 1974, în unanimitate. Instanța a decis că președintele țării, la fel ca și alți cetățeni, este obligat să prezinte instituției de investigației materialele cerute. Acest dosar mai este considerat un precedent crucial care limitează puterea oricărui președinte din SUA să pretindă la privilegiul prezidențial. Cazul a izbucnit în urma scandalului Watergate, care a început în timpul campaniei prezidențiale din anul 1972 între senatorul democrat George McGovern și președintele Richard Nixon. Și anume, în data de 17 iunie 1972, cu aproximativ cinci luni înainte de alegerile generale, sediul din Washington DC al echipei Partidului Democrat a fost spart și au fost sustrase mai multe informații. Un an mai târziu a fost numit un procuror special, însărcinat să investigheze cazul, iar în octombrie 1973 acesta a fost concediat. Totuși, în urma presiunii publice, președintele a fost nevoit să numească un nou procuror, Leon Jaworski, care să se ocupe de acest caz. În aprilie 1974, procurorul a obținut o citație prin care se cerea președintelui să prezinte o serie de înregistrări și note despre întrevederile pe care le-a avut cu persoanele bănuite că ar fi pătruns în sediul Partidului Democrat. Aceste materiale erau considerate de către investigatori foarte importante pentru dosar. Președintele a prezentat materialele privind 43 de conversații purtate, însă acestea erau editate. Mai mult ca atât, avocatul prezidențial a cerut instanței să nu atașaze materialele la dosar. Acesta a argumentat că președintele nu poate fi subiect al niciunei investigații, cu excepția unui impeachment. Instanța de judecată a decis, totuși, că președintele trebuie să prezinte materialele originale, fără a face careva editări. Pentru a soluționa cazul, atât procurorul, cât și Richard Nixon, s-au adresat Curții Supreme. Reprezentanul președintelui a remarcat că procurorul nu a putut să demonstreze că materialele solicitate sunt absolut necesare pentru a aduce învinuiri persoanelor bănuite. De asemenea, el a susținut că Richard Nixon are un privilegiu absolut și poate să proteje anumite discuții dintre înalții oficiali ai SUA cu cei care îl ajută să-și îndeplinească obligațiile de serviciu. Magistrații Curții erau ferm determinați să respingă argumentările lui Richard Nixon. Problema a constat, totuși, în cum anume va fi elaborată decizia, deoarece era clar că aceasta va reprezenta un precedent important în stabilirea privilegelor constituționale pe care le deține președintele. Astfel au fost elaborate mai multe drafturi, până a fi aprobată decizia finală, în data de 23 iulie 1974. Astfel, Curtea Supremă a decis că procurorul a dovedit că există o probabilitate suficientă că fiecare dintre înregistrările cerute să conțină informații relevante pentru dosar. Totodată, magistrații au respins argumentările lui Richard Nixon privind faptul că președintele are un privilegiu prezidențial absolut și imunitate împotriva proceselor judiciare în toate circumstanțele. Judecătorii au concluzionat că privilegiul prezidențial nu poate impedica investigarea unui caz penal, iar materialele solicitate nu reprezintă un secret militar sau diplomatic, ci sunt, mai degrabă, un subiect de confidențialitate. Prin urmare, Richard Nixon a fost obligat să prezinte materialele solicitate procurorului care instrumenta cazul. Dosarul a fost examinat de un complet de opt judecători:  Warren E. Burger, Justices William O. Douglas, William J. Brennan, Potter Stewart, Byron White, Thurgood Marshall, Harry Blackmun și Lewis F. Powell. Decizia împotriva președintelui Nixon a fost luată în unanimitate. Richard Nixon a demisionat șase zile mai târziu din funcția de președinte al Statelor Unite ale Americii, în data de 9 august 1974. Acesta este, de fapt, singurul președinte din istoria SUA care și-a dat demisia. În dosarul Watergate au fost audiați 69 de oficiali guvernamentali, dintre care 48 au fost declarați vinovați și au fost sancționați, unii inclusiv cu închisoare. Printre aceștia nu s-a regăsit președintele Nixon, acesta a pledat nevinovat pe tot parcursul vieții.