Phillips vs. Martin Marietta Corp este o decizie pronunțată de către Curtea Supremă din Statele Unite ale Americii, în anul 1971, care a influențat dezvoltarea unor politici de angajare nediscrimatorii. Aceasta stabilește că un angajator nu poate să refuze, în lipsa unor necesități evidente de business, să angajeze o femeie cu copil de vârstă preșcolară dar, în schimb, să angajeze bărbați cu copii de aceeași vârstă. În anul 1966, Ida Phillips, o mamă cu copii mici, a văzut un anunț de angajare publicat într-un ziar local și considerând că are calificările necesare a decis să aplice pentru funcția vacantă. Totuși, corporația Martin Marietta din Chicago, care a publicat anunțul, a informat-o că întreprinderea nu acceptă aplicații de angajare de la mame cu copii de vârstă preșcolară. Acest criteriu nu era aplicat, însă, pentru bărbați. Phillips a atacat compania în judecată indicând că a fost discriminată, deoarece este femeie, ceea ce reprezintă o încălcare a legislației Statelor Unite ale Americii. Judecătoria de circumscripție, dar și Curtea de apel, a dat câștig de cauză agentului economic. Decizia a fost luată pentru că, conform datelor prezentate de corporație, pentru funcția la care Phillips vroia să aplice, sunt angajate în proporție de 75 la sută femei. Prin urmare, magistrații au spus că nu sunt suficiente dovezi pentru a demonstra discriminarea pe bază de sex. Totuși, dosarul a ajuns până la Curtea Supremă, care a anulat hotărârile instanțelor inferioare și a întors dosarul pentru rejudecare. Magistrații au spus că, în absența unor date statistice că copii de vârstă preșcolară reduc performanța de lucru a femeilor mai mult decât pe a cea a bărbaților, refuzul de angajare a mamelor este o violare directă a drepturilor civile. Curtea a mai remarcat că legislația SUA stabilește că persoanele care au calificări similare trebuie să beneficieze de oportunități egale de angajare, indiferent de sexul acestora. Prin urmare, luând în considerare lipsa unor date relevante precum că minorii influențează calificările solicitate de către întreprindere la angajare, judecătorii au decis că refuzul de a primi cererea de angajare este o discriminare.  Astfel, politica promovată de către Martin Marietta a fost declarată discriminatorie. Totodată, instanța a indicat că trebuie uniformizate cerințele minime de calificare la angajare, pentru ca ele trebuie să fie aceleași atât pentru bărbați, cât și pentru femei.  Decizia a fost luată de către Curtea Supremă în unanimitate.