Curtea Constituțională a declarat inadmisibilă sesizarea depusă de avocatul care a încercat să găsească răspuns la întrebarea dacă concentrația de alcool în aerul expirat de 0,15 mg/l este sau nu stare de ebrietate. Mai exact, Curtea a declarat inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 13412 din Codul penal și a punctelor 3 și 4 din Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și a naturii ei. Autorul excepției de neconstituționalitate a susținut că dispozițiile contestate nu sunt conforme cu principiul preeminenței dreptului, garantat de articolul 1 alin. (3) din Constituție, și cu principiul previzibilității legii, garantat de articolul 23 din Constituție. Și asta pentru că acestea nu stabilesc cu claritate dacă concentrația de alcool de 0,15 mg/l în aerul expirat constituie sau nu stare de ebrietate care angajează răspunderea contravențională în baza articolului 233 alin. (1) din Codul contravențional. Examinând previzibilitatea normelor contestate, Curtea Constituțională a constatat că norma corespondentă a articolului 233 alin. (1) din Codul contravențional este articolul 2641 alin. (1) din Codul penal, care sancționează conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat. Astfel, norma de referință din partea generală a Codului penal, articolul 13412, prevede expres care sunt concentrațiile de alcool care determină starea de ebrietate în grad avansat și starea de ebrietate în grad minim. Din interpretarea sistematică a normelor în discuție rezultă că gradul de ebrietate care angajează răspunderea contravențională este gradul minim al stării de ebrietate stabilit în Codul penal (concentrația de alcool în aerul expirat de la 0,15 până la 0,3 mg/l). Așadar, Curtea observă că această problemă nu este una care reclamă un control de constituționalitate, ci una de interpretare a legii. De altfel, și Curtea Europeană a menționat că, având în vedere principiul aplicabilității generale a legilor, formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Prin urmare, Curtea reține că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.