O femeie a dat în judecată un notar public pentru că acesta a refuzat deschiderea procedurii succesorale după decesul tatălui său. Notarul și-a motivat decizia prin faptul că prin actele prezentate de femeie nu s-a constatat gradul de rudenie. Prin urmare, considerând decizia de refuz ilegală, femeia s-a adresat în instanță și a solicitat încasarea din contul notatului a cheltuielilor de asistență juridică. Reclamanta a indicat că, pentru a beneficia de asistenţă juridică, a încheiat cu un avocat un contract prin care s-a stabilit că asistenţa juridică va fi acordată la examinarea cauzei în instanţa de fond. Totodată, au convenit că va achita onorariul în mărime de 1.500 lei, iar pentru fiecare şedinţă de judecată va achita suplimentar suma de 400 lei dacă şedinţa se va petrece, şi 300 lei dacă şedinţa se va amâna din cauze independente de avocat. La fel, a menţionat reclamanta că, deoarece contractul prevedea acordarea asistenţei juridice numai pentru instanţa de fond, au convenit de a prelungi acţiunea contractului şi pentru instanţa de apel. Astfel, a fost încheiat un acord adiţional, potrivit căruia reclamanta a achitat pentru întocmirea cererii de apel suma de 1.000 lei. La fel s-a procedat și în cazul întocmirii cererii de recurs.  Astfel, reclamanta a solicitat încasarea din contul notarului a sumei de 5.300 de lei. Prin hotărârea Judecătoriei Chişinău, cererea de chemare în judecată a fost admisă şi s-a încasat din contul notarului public suma de 5300 lei, cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică. La fel, s-au încasat și cheltuielile de judecată, cu titlu de taxa de stat în mărime de 159 lei.  Notarul a depus cerere de apel prin care a solicitat casarea deciziei instanței de fond, invocând că prima instanţă, la adoptarea hotărârii, nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, iar concluziile expuse în hotărâre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Curtea de Apel Chișinău a respins, însă, apelul și a menținut decizia instanței de fond.  Ulterior, notarul a depus recurs, iar magistrații de la Curtea Supremă de Justiție au ajuns la concluzia că acesta este inadmisibil. Și asta pentru că acesta este unul declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) Cod de procedură civilă, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.