Autor: Victoria Pleșca, specialist coordonator, Secția mărci internaționale, AGEPI

În prezent, limbajul în general a devenit complex și expresiv, alcătuit din suprapunerea numeroaselor tipuri de text, cu regulile lor de construcție și de selecție mai mult sau mai puțin individualizate. Limbajul comunicării pe internet reprezintă, nu numai pentru limba română, limbajul cu cea mai mare ascensiune şi cu cel mai puternic impact asupra limbii comune ale cărui atribute sunt: costuri scăzute, exprimare concisă, feed-back imediat, în ciuda distanţelor foarte mari. Odată cu explozia internetului şi apariţia sistemului global de hipertext, calculatorul s-a infiltrat cu repeziciune în viaţa noastră.

Internetul a devenit o nouă modalitate de prelucrare, prezentare şi comunicare a informaţiei ce permite implementarea unor noi modele şi concepte până acum de neimaginat: la un alt mod de a parcurge informaţia scrisă utilizând referinţe încrucişate generate de hyperlinks, la prezentări multimedia ce includ text, imagini, animaţii şi sunete în aceeaşi entitate. Rapiditatea cu care s-a răspândit şi mediile prin care se propagă, având în vedere faptul că cel care comunică făcând apel la internet nu mai este condiţionat, mai nou, de existenţa unui computer (şi telefoanele mobile oferă acest tip de servicii), constituie o ilustrare contemporană a schimbării lingvistice în care se manifestă fenomene generale precum ortografia, formarea cuvintelor, evoluţia sensurilor, împrumutul lexical, norma gramaticală, interferenţa registrelor etc.

La mijlocul anilor ’90, când comunicarea prin e-mail și internet câștiga teren în ţara sa natală, Shigetaka Kurita, angajatul unei companii telecom din Japonia, a observat că aceste noi mijloace de comunicare se confruntă cu o problemă serioasă. În mod tradiţional, poporul japonez comunica prin scrisori personale lungi, înţesate cu expresii și felicitări prolixe, menite să transmită emoţii care nu întotdeauna puteau fi redate concis. Drept urmare, căutând să găsească o modalitate nouă, mai succintă de exprimare a conotaţiilor unor cuvinte utilizate în mod tradiţional, Kurita a dezvoltat o serie de simboluri care reprezintă emoţii sau diverse idei abstracte. Simbolurile, numărul cărora constituia la început 176 de semne cu dimensiunea de 12 pixeli, au evoluat în cele din urmă în mai mult de 1.000 de simboluri cunoscute sub numele de emoji.

Cuvântul ”emoji” provine din limba japoneză și este format din semnele ”e” (絵, “imagine”), plus moji (文字, “caracter”), incluzând ideograme și feţe zâmbitoare folosite în mesajele electronice și pe paginile web; el poate exista în diferite moduri, redând expresii faciale, obiecte comune, locuri, tipuri de vreme și animale. Deși Shigetaka Kurita nu a prevăzut succesul iminent pe care urma să îl aibă emoticoanele inventate de el, în scurt timp, acestea au devenit un suport al culturii americane după ce Apple, în anul 2011, a inclus o tastatură emoji cu actualizarea iPhone iOS 2.25. Mai mult decât atât, în viaţa lor scurtă, emoji-urile au avut, într-un fel, contact și cu sistemul juridic american.

În contextul procesului penal, instanţele au început să admită dovezi care includ emoji în conţinutul unui mesaj text sau postării online. De exemplu, în anul 2015, judecătorul Katherine Forrest, prezidând un proces de judecată în privinţa unui site online pe piaţa neagră a drogurilor, a însărcinat juriul să noteze orice emoji inclus în orice document și să examineze partea emoji a oricărui document prezentat în calitate de probă. Experţii în lingvistică compară emoji-urile cu hieroglifele egiptenilor, pentru că, până la urmă, avem de-a face cu un nou limbaj care înlocuiește cuvântul scris. Și totuși, nimeni nu poate contesta faptul că emoji-urile nu ne ajută într-un fel să comunicăm mai bine, ba chiar dimpotrivă. Pentru a confirma acest lucru, o echipă de oameni de știinţă de la Universitatea din Minnesota a intervievat 304 oameni în legătură cu semnificaţiile pe care le atribuie celor mai populare emoji-uri. În 25% din situaţii, participanţii nu au putut nici măcar să cadă de acord în privinţa emoţiei transmise.

Ca urmare, a fost inventată o enciclopedie online – https:// emojipedia.org/, care are menirea să deslușească înţelesul fiecărui emoticon în parte. Lucrurile sunt și mai confuze din cauza faptului că același emoji poate varia considerabil în funcţie de platformă și de tipul telefonului. Diverse emoticoane arată în funcţie de suportul care le afișează. Într-adevăr, lumea ”emoji” a invadat rapid viaţa oamenilor, fiind prezentă nu doar în lumea virtuală, or, la momentul actual există chiar și o traducere a marelui clasic american Moby Dick în limbajul emoji – Emoji Dick.

Mai mult decât atât, și Biblia a ajuns să fie tradusă în limba milenialilor (Generaţiei Y), pe care o numim simplu ”limba emoji”. Aplicaţia pentru iOS a fost creată de un tânăr cu multă imaginaţie și cu cel puţin la fel de mult timp liber (autor care a dorit să rămână anonim) și se numește Bible Emoji: Scripture 4 Millenials. Influenţa pe care o au emoticoanele asupra generaţiei actuale a determinat și apariţia primului film de lung metraj dedicat ideogramelor și feţelor zâmbitoare folosite în mesajele electronice și pe paginile web - The Emoji Movie. Reieșind din cele menţionate anterior, nu este surprinzător faptul că, pe de o parte, mulţi încearcă în fel și chip să tragă foloase de pe urma utilizării emoticoanelor atât prin plasarea acestora pe produse, cât și în campaniile de promovare a acestora, pentru a-și spori cantitatea vânzărilor, iar pe de altă parte, tot atât de mulţi, apelând la drepturile de proprietate intelectuală, tind să deţină dreptul exclusiv de utilizare a acestor semne, obţinând astfel dreptul de a interzice oricăror altor persoane folosirea sub orice formă şi în orice mod a acestor semne grafice deosebite. Totodată, este discutabil și faptul dacă în general aceste semne grafice pot și trebuie să fie protejate, fie prin dreptul de autor sau prin înregistrarea lor în calitate de mărci comerciale, or există părerea precum că emoji-urile trebuie să aparţină domeniului public, astfel oricine dorește ar putea să le folosească după bunul său plac. Cel mai răsunător conflict privind drepturile de proprietate intelectuală asupra emoji-urilor este centrat pe faţa zâmbitoare (smiling face) cunoscută ca ”Regele emoticoanelor”. Versiunea originală a feţei zâmbitoare a fost creată pentru prima dată în Worcester, Massachusetts, de regretatul Harvey Ross Ball, un grafician american și un om de reclamă. Ball a venit cu imaginea în 1963, când a fost însărcinat să creeze un semn grafic pentru a ridica moralul angajaţilor unei societăţi de asigurări după o serie de fuziuni și achiziţii dificile. Ball a terminat designul în mai puţin de 10 minute și a fost plătit pentru munca sa cu 45 de dolari. Compania de stat Mutual Life Assurance (acum societatea Allmerica Financial Corporation) a făcut postere, butoane și semne împodobite cu zâmbe tul caracteristic, în încercarea de a-și face angajaţii să zâmbească mai mult. Nu se știe dacă noul logo a amplificat sau nu moralul, dar faţa zâmbitoare a fost o lovitură imediată, iar compania a produs mii de butoane. Pe de altă parte, în anul 1972, jurnalistul francez Franklin Loufrani a început să folosească faţa zâmbitoare pentru a evidenţia cazurile rare de veste bună în ziarul France Soir. Ulterior, în anul 1997, jurnalistul și, respectiv, compania creată de el (The Smiley Company) au încercat să înregistreze simbolul (și chiar cuvântul ”smiley”) în calitate de marcă comercială în Statele Unite. Acest lucru i-a adus lui Loufrani un con- flict cu WalMart, care a folosit faţa zâmbitoare în campania publicitară ”Rolling Back Prices” cu un an mai înainte. WalMart s-a opus înregistrării emoticonului de către The Smiley Company, ulterior încercând să înregistreze pe numele său acest emoji. Părţile au prezentat în faţa Oficiului de Proprietate Intelectuală din SUA și în instanţele judiciare de resort diverse argumente, invocând drepturile de proprietate intelectuală, precum și distinctivitatea feţei zâmbitoare în raport cu produsele și serviciile altor persoane juridice. Ulterior, în 2006, WalMart a început să elimine faţa zâmbitoare de pe veste și de pe site-ul său, iar în iunie 2010, cele două companii, WalMart și The Smiley Company, au soluţionat disputa lor de 10 ani în faţa instanţei federale din Chicago, fiind încheiat între acestea un acord de înţelegere, condiţiile căruia rămân a fi confidenţiale. În 2016, WalMart a adus înapoi faţa zâmbitoare pe site-ul său web, pe profilurile mass-media sociale și în magazinele selectate, iar The Smiley Company imprimă, în continuare, emoticonul pe toate produsele pe care le comercializează, acordând și altor companii, în baza licenţei, dreptul de a utiliza vestitul emoticon. Un alt caz interesant centrat pe protecţia emoticoanelor a apărut cu câţiva ani în urmă, când compania Gap Inc. și compania DVF Studio ce aparţine designerului american Diane Von Furstenberg au solicitat instanţei federale din Districtul de Sud din New York să se pronunţe asupra faptului dacă emoticonul inimii poate fi protejat ca marcă comercială. În plângerea lor declarată împotriva lui VeryMeri Creative Media Inc., ei au susţinut că VeryMeri (magazin de îmbrăcăminte pentru copii care vinde, printre altele, tricouri ce au imprimate pe ele diverse emoticoane) nu putea pretinde drepturi de proprietate intelectuală în privinţa logo-ul inimii sale stilizate, care compune sau încorporează emoticonul ”<3”, întrucât acest logo/emoticon este “utilizat pe scară largă în legătură cu îmbrăcămintea și deoarece “logo-ul inimii stilizate” nu este altceva decât o reprezentare grafică a unei emoţii, utilizată în mod obișnuit și bine cunoscută, și astfel nici o entitate nu ar trebui să aibă dreptul exclusiv asupra tuturor formelor acestui semn grafic [emoticon inima]”. Care ar fi totuși posibilităţile de protecţie a unui emoticon prin dreptul de autor și oare ar recunoaște cineva emoji-urile în calitate de semne care servesc la individualizarea şi deosebirea produselor şi/sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele ale altor persoane fizice sau juridice? Potrivit legislaţiei Republicii Moldova privind protecţia mărcilor, orice semn poate fi înregistrat în calitate de marcă comercială doar dacă îndeplinește următoarele condiţii de protecţie: 1. servește la deosebirea produselor şi/sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele ale altor persoane fizice sau juridice; 2. poate fi reprezentat în Registrul Naţional al mărcilor (ţinut de către AGEPI) într-o manieră care să permită autorităţilor competente, precum și publicului, să identifice clar și precis obiectul protecţiei conferit de marcă. Așadar, îndeplinind condiţiile menţionate anterior, și emoticoanele pot fi înregistrate în calitate de mărci comerciale, or acestea reprezintă, de fapt, niște semne grafice și sunt tratate ca atare atunci când este efectuată examinarea de către Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală. De exemplu, în Republica Moldova, au fost acceptate spre înregistrare în calitate de mărci comerciale următoarele semne grafice (emoji) care conţin în sine imaginea unei feţe zâmbitoare: În ceea ce privește dreptul de autor asupra emoticoanelor, menţionăm faptul că în Republica Moldova, ca și în restul ţărilor membre ale Convenţiei de la Berna, prin dreptul de autor beneficiază de protecţie toate operele exprimate într-o anumită formă obiectivă din domeniul literar, artistic şi ştiinţific, indiferent de faptul dacă acestea au fost sau nu aduse la cunoştinţa publicului, autorul beneficiind de protecţia dreptului de autor asupra operei sale prin însuşi faptul de creare a ei, iar pentru apariţia şi exercitarea dreptului de autor nu este necesară înregistrarea operei, nici alt act de notificare sau alte formalităţi. Astfel, emoji-urile pot fi încadrate în categoria operelor grafice. Prin urmare, orice emoticon, inclusiv faţa zâmbitoare, va fi protejat de dreptul de autor dacă acesta este original, în sensul că reprezintă prin sine însuşi o creaţie intelectuală de autor, or faptul că opera grafică poartă denumirea de ”emoji” nu schimbă deloc situaţia. La fel, emoticoanele pot fi atribuite unei familii de fonturi reprezentând astfel o serie de imagini care, individual sau împreună, comunică unele informaţii. Fonturile computerizate sunt și ele protejate de dreptul de autor, așa cum este programul pentru calculator (software-ul). Apple și alţi producători de dispozitive digitale creează, cumpără sau licenţiază fonturile incluse în software-ul lor. Deci, emoticoanele care apar pe tastatura dvs. iPhone sau Android sunt utilizate în urma încheierii unor acte juridice. Acesta este motivul pentru care un emoji poate arăta diferit pe diferite dispozitive. Puteţi folosi acele emoji ori de câte ori doriţi să comunicaţi ceva, însă ceea ce nu puteţi face este să reproduceţi acele emoji pe un produs. Pentru asta veţi avea ne- voie de o licenţă (contract de autor) care trebuie să fie încheiată în formă scrisă şi să prevadă modul de valorificare a operei (dreptul concret care se transmite prin această licenţă), termenul de valabilitate, teritoriul de acţiune a dreptului, cuantumul remuneraţiei sau baza de calcul a acesteia pentru fiecare tip de valorificare a operei, condiţiile şi termenul de plată ale remuneraţiei, precum şi alte clauze pe care părţile le consideră esenţiale. Totuși, conflictul apărut între dreptul de autor și drepturile asupra mărcii comerciale în ceea ce privește emoticoanele rămâne actual și, indubitabil, vor fi refuzate de la înregistrare semnele grafice care conţin în sine opere (în diverse forme de exprimare) incluzând anumite semne ce ar putea leza drepturile de autor ale altor persoane, drepturi dobândite de către acestea înainte de data de depozit a cererii de înregistrare a mărcii sau înainte de data priorităţii invocate în sprijinul acestei cereri. Limbajul emoji și disputele privind utilizarea și obţinerea drepturilor de proprietate intelectuală asupra emoticoanelor. Odată cu apariţia limbajului emoji, care este considerat limbajul cu cea mai rapidă dezvoltare din lume, s-a schimbat considerabil modul în care comunică oamenii, precum și diversele entităţi sociale și economice. Datorită influenţei pe care o are limbajul emoji asuprageneraţiei actuale, se produc din ce în ce mai frecvent dispute privind utilizarea și obţinerea drepturilor de proprietate intelectuală asupra emoticoanelor. Mulţi încearcă în fel și chip să tragă foloase de pe urma utilizării emoticoanelor – atât prin plasarea acestora pe produse, cât și prin campaniile de promovare menite să sporească nivelul vânzărilor. O altă categorie numeroasă, apelând la drepturile de proprietate intelectuală, tinde să-și însușească dreptul exclusiv de utilizare a acestor semne grafice, respectiv dreptul de a interzice oricăror altor persoane folosirea sub orice formă şi în orice mod a semnelor în cauză.