Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat decizia în cazul Hovhannisyan v. Armenia. Instanța a stabilit că eșecul de efectuare a unei anchete efective privind acuzațiile de tratament degradant la locul de muncă reprezintă încălcare. În fapt - Reclamanta este un funcționar public din cadrul Ministerului Protecției Mediului. Aceasta a avut o discuție în contradictoriu cu superiorul ei despre raportul ei de evaluare în biroul acestuia. Superiorul și adjunctul său au asaltat-o, au apucat-o de mâini, au insultat-o și i-au luat raportul cu forța. Ca urmare a aplicării violenței, ea a leșinat, a suferit vătămări corporale, s-a ales cu numeroase echimoze pe mâini și a fost umilită grav. Reclamanta i-a raportat incidentul șefului personalului din cadrul Ministerului și poliției. Anchetatorul de la poliție a ordonat efectuarea unei expertize medico-legale a reclamantei, a interogat-o și a luat declarații de la superiorii și colegii ei. Expertiza medico-legală confirmase faptul că reclamanta s-a ales cu echimoze pe diferite părți ale brațului. Totuși, toți colegii ei care dăduseră declarații și care erau subordonați ai presupușilor făptuitori au negat filmul evenimentelor descris de către reclamantă. În baza acestor declarații și ale instrucțiunilor procurorului, anchetatorul a refuzat să inițieze procedurile penale. Reclamanta a depus, fără succes, o plângere împotriva deciziei. În drept - Articolul 3 (aspectul procedural): Reclamanta a formulat o plângere argumentată privind aplicarea unui tratament degradant care a atins pragul minim de gravitate în conformitate cu articolul 3. Totuși, nu a fost demarată nicio investigație și nu a fost efectuată nicio anchetă internă în cadrul Ministerului. Pe durata anchetei, autoritățile naționale nu au încercat să afle, la modul serios, ce se întâmplase. De exemplu, nu s-au întreprins măsuri pentru a se lua mărturii sub jurământ de la colegii reclamantei în vederea evitării posibilelor probleme condiționate de faptul că aceștia erau subordonați ai presupușilor făptuitori. Nu se stabilise modul în care au fost provocate vătămări reclamantei, condițiile și legătura acestora cu incidentul în discuție. Mai mult, nu au fost depuse eforturi pentru a se clarifica contradicțiile din declarațiile superiorului ei sau pentru a se cerceta dacă afirmațiile acestuia erau corecte. De asemenea, înainte ca reclamanta să sesizeze poliția, nici șeful personalului din cadrul Ministerului, nici alte autorități administrative nu au întreprins vreo măsură. Având în vedere deficiențele menționate anterior, autoritățile statului au eșuat în efectuarea unei anchete adecvate privind acuzațiile de maltratare ale reclamantei. Curtea a ajuns, în unanimitate, că a avut loc o încălcare și a acordat reclamantei trei mii de euro drept prejudiciu moral. Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova.