Declararea persoanei dispărută fără veste sau decedată are loc prin intermediul instanței de judecată. Codul de procedură civilă spune că cererea privind declararea, conform art. 49 şi 52 din Codul civil, a persoanei dispărută fără veste sau decedată se depune la instanţa judecătorească de la ultimul domiciliu cunoscut al persoanei în privinţa căreia se solicită declararea persoanei dispărută fără veste sau decedată. La fel, cererea privind declararea persoanei dispărută fără veste sau decedată depusă pînă la expirarea termenului stabilit la art. 49 şi 52 din Codul civil se restituie petiţionarului fără examinare.
În cerere se menţionează scopul solicitării declarării persoanei dispărută fără veste sau decedată, circumstanţele care ar dovedi absenţa ei sau care o ameninţau cu moartea, sau care dau temei de a prezuma că a decedat în urma unui anumit accident. Referitor la militari sau la alte persoane care au dispărut în acţiuni militare, în cerere se indică data încetării acestor acţiuni.
Judecătorul, în cadrul pregătirii cauzei spre judecare, stabileşte persoanele (rude, prieteni, foşti colaboratori), organele şi organizaţiile (organe de exploatare a locuinţelor, organe de poliţie, instituţii militare, primării etc.) care pot comunica informaţii despre cel dispărut fără veste, reclamându-le informaţii despre acesta. Judecătorul este în drept să dispună, printr-o încheiere, publicarea în ziarul local, din contul petiţionarului, a unei comunicări despre pornirea procesului. În ea se indică instanţa la care s-a depus cererea declarării persoanei dispărută fără veste sau decedată, numele, data şi locul de naştere, ultimul domiciliu şi loc de muncă al acesteia, numele sau denumirea petiţionarului, domiciliul ori sediul lui, solicitarea adresată persoanelor care deţin informaţii despre locul aflării celui dispărut de a le comunica instanţei.
La fel, judecătorul poate propune autorității tutelare de la locul de aflare a bunurilor persoanei dispărute să numească un administrator al bunurilor ei.
Codul de procedură civilă spune că hotărârea judecătorească de declarare a persoanei dispărută fără veste constituie temeiul transmiterii bunurilor ei (dacă acestea necesită o administrare permanentă) către o persoană cu care autoritatea tutelară încheie un contract de administrare fiduciară. Aceasta constituie temei pentru înregistrarea decesului la organul de stare civilă.
Hotărârea judecătorească emisă pe marginea cererii privind declararea persoanei dispărută fără veste sau decedată poate fi atacată cu apel. Decizia instanței de apel nu se supune recursului, fiind definitivă și irevocabilă de la pronunțare.
Totuși, în cazul apariţiei persoanei declarate dispărută fără veste sau decedată sau descoperirii locului ei de aflare, instanţa judecătorească anulează, printr-o hotărâre, hotărîrea sa anterioară. Cererea de anulare a hotărîrii judecătoreşti de declarare a persoanei dispărută fără veste sau decedată poate fi adresată chiar de aceasta sau de o altă persoană interesată.
Hotărârea de anulare constituie temeiul anulării măsurilor de protecţie şi de administrare a bunurilor, precum şi al anulării înregistrării decesului în registrul de stare civilă.