Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărârile în cauzele Kolobychko v. Republica Moldova, Rusia și Ucraina și Stomatii v. Republica Moldova și Rusia. Ambele cereri se referă la decesul fiilor reclamanților când aceștia efectuau serviciul militar obligatoriu în autoproclamata Republică Moldovenească Nistreană (”RMN”). Reclamanții au invocat în fața Curții încălcarea Articolului 2 din Convenție ca urmare a decesului fiilor lor și lipsa unei anchete efective privind circumstanțele survenirii deceselor. În cauza Kolobychko v. Republica Moldova, Rusia și Ucraina, cu referire la jurisdicția Ucrainei, Curtea a constatat că cererea se referă la fapte care s-au produs exclusiv pe teritoriul controlat de autoritățile ”RMN”, iar având în vedere că nu s-a demonstrat vreun control exercitat de Ucraina asupra acțiunilor ”RMN”, acest capăt de cerere a fost respins ca fiind incompatibil ratione personae și ratione loci cu dispozițiile Convenției, în conformitate cu Articolul 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Cu referire la jurisdicția Republicii Moldova, Curtea a reiterat principiile generale expuse în cauzele Ilașcu și alții, Catan și alții și Mozer și a indicat că fiul reclamantului se afla sub jurisdicția Republicii Moldova în sensul Articolului 1 din Convenție, însă responsabilitatea statului urmează a fi stabilită în lumina obligațiilor sale pozitive. Curtea a notat că Republica Moldova și-a îndeplinit obligațiile pozitive ce îi reveneau în temeiul Convenției. Cu referire însă la responsabilitatea Federației Ruse, Curtea a stabilit că aceasta a exercitat un control efectiv asupra autorităților ”RMN” în perioada relevantă în speță. Cu referire la respectarea prevederilor Articolului 2 din Convenție sub aspect procedural, Curtea a constatat că deși autoritățile ”RMN” au pornit o anchetă privind stabilirea circumstanțelor decesului reclamantului, urmărirea penală a fost suspendată, iar decizia nu a fost prezentată reclamantului. Totodată, Curtea a constatat că omisiunea autorităților ”RMN” de a implica reclamantul sau de a-i oferi informații privind urmărirea penală l-a privat de posibilitatea de a apăra interesele sale legitime. Prin urmare, a avut loc o încălcare a Articolului 2 sub aspect procedural. Cu referire la Articolul 2 sub aspect material, Curtea a indicat că a fost stabilită cauza decesului fiului reclamantului ca fiind înecul, iar din elementele de care ea dispune nu se poate conclude ”dincolo de orice bănuială rezonabilă” că agenții ”RMN” ar fi fost implicați în deces. Astfel, în această cauză, Curtea a recunoscut violarea Articolului 2 sub aspect procedural din Convenție de către Federația Rusă, obligând Guvernul rus să achite, în calitate de despăgubiri pentru prejudiciul moral 20.000 euro și 2.400 cu titlu de costuri și cheltuieli. În cauza Stomatii v. Republica Moldova și Rusia, Curtea a ajuns la aceeași concluzie privind îndeplinirea obligațiilor pozitive de către Republica Moldova și a constatat lipsa unei violări a Articolului 2. Cu referire la Articolul 2 sub aspect procedural, Curtea a constatat că concluziile anchetei nu s-au bazat pe o analiză meticuloasă, obiectivă și imparțială a tuturor elementelor pertinente și ancheta nu a fost, respective, una adecvată. Cu referire la Articolul 2 sub aspect material, Curtea a constatat că deși autoritățile ”RMN” au constatat împușcături accidentale în privința reclamantului, mai multe elemente afectau credibilitatea acestei teze. Totodată, autoritățile ”RMN” nu au oferit o explicație satisfăcătoare și convingătoare privind circumstanțele decesului fiului reclamantului. Curtea a constatat încălcarea Articolului 2 și sub aspect material. Astfel, în această cauză, Curtea a recunoscut violarea de către Federația Rusă a Articolului 2 din Convenție atât sub aspect procedural, cât și material obligând guvernul rus să achite, în calitate de despăgubiri pentru prejudiciul moral 50.000 euro și 3.000 cu titlu de costuri și cheltuieli.