Procedura insolvenței îi oferă debitorului de bună-credință toate pârghiile necesare pentru salvgardarea afacerii sale, în măsura în care aceasta mai este viabilă. Curtea Constituțională a declarat inadmisibilă o sesizare prin care au contestate prevederile textului ”a cărui lipsă însă nu împiedică admiterea spre examinare a cererii introductive”, din articolul 17 lit. g) din Legea insolvabilității. Cu privire la pretinsa încălcare, prin textele criticate, a prevederilor constituționale referitoare la proprietate și la protecția acesteia, Curtea a precizat că Legea insolvabilității determină o abordare echilibrată a situației debitorului insolvent, fără a-l favoriza în detrimentul creditorilor, care suportă, totuși, un prejudiciu ca urmare a imposibilității debitorului de a-și onora datoriile scadente. Procedura insolvenței îi oferă debitorului de bună-credință toate pârghiile necesare pentru salvgardarea afacerii sale, în măsura în care aceasta mai este viabilă. Potrivit Legii insolvabilității, în cazul în care există indicii de insolvabilitate, debitorul este obligat să depună o cerere introductivă dacă există unul din motivele prevăzute la articolul 10. Motivul general de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în incapacitatea de plată a debitorului, iar motivul special de intentare a unui asemenea proces constă în supraîndatorarea debitorului, în cazul în care acesta este o persoană juridică responsabilă de creanțele creditorilor în limitele patrimoniului ei. Potrivit articolul 17 lit. g) din Legea insolvabilității, anexarea dovezii notificării proprietarului este obligatorie. Aceeași Lege prevede la articolul 22 că, în cazul în care debitorul a depus o cerere introductivă în baza articolului 14, dar nu a anexat la aceasta documentele prevăzute la articolul 17, instanța de insolvabilitate admite spre examinare cererea, solicitând prezentarea documentelor în ordinea dezbaterilor judiciare. Curtea observă că problema ridicată de către autorul legii este una de aplicare a legii de către instanța de judecată și nu una de constituționalitate. Această lege îi oferă suficiente garanții, astfel încât să nu-i fie încălcate interesele pe care le invocă în prezenta sesizare. Prin urmare, Curtea a constatat că sesizarea este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinarea sa în fond.