Funcția de magistrat înseamnă o responsabilitate asumată și o atitudine echidistantă față de participanții la proces. Despre cum este să fii judecător în Republica Moldova, care sunt emoțiile trăite la pronunțarea primelor decizii și, în general, ce înseamnă să ai soarta oamenilor în propriile mâini, am discutat într-un interviu cu Vitalie Pîslariuc, magistrat la Judecătoria Orhei, sediul central. BizLaw: Dl Pîslariuc, dvs. ați schimbat profesia de avocat pe cea de magistrat. Ce v-a determinat să treceți pe cealaltă parte a baricadei? Vitalie Pîslariuc: Nu pot spune că pe băncile facultății sau după absolvire tindeam să devin magistrat. Atunci mi se părea că este un obiectiv de neatins pentru mine. Activitatea mea profesională a început în calitate de jurist al unei companii. Ulterior, în anul 2010, am susținut examenul pentru obținerea licenței de avocat. Totodată, atât în perioada cât am activat în calitate de avocat, dar și în prezent nu consider că între avocați și judecători există ”baricadă”. Sunt de părerea că atât avocați, cât și judecătorii, prin activitatea lor, contribuie la înfăptuirea justiție. Însăși ideea de a deveni judecător a apărut după întrebarea unui profesor de la  facultatea de drept, care a absolvit Institutul Național al Justiției și care activa, deja, în acel moment, de circa trei ani, în calitate de judecător. Întrebarea a fost”...de ce nu încerci să susții examenul de capacitate?”.
Tot timpul am tins spre un domeniu unde să-mi pot manifesta independenţa, să am posibilitatea de a mă dezvolta permanent, să realizez și să pot contribui la înfăptuirea justiție, motiv din care am decis să-mi încerc puterile și să candidez la funcţia de judecător în temeiul vechimii în muncă.
BizLaw: Cum a fost primul an de activitate în funcția de judecător? Noii colegi v-au primit ușor în cercul lor? Vitalie Pîslariuc: Perioada de ”acomodare” a trecut foarte rapid, când am venit prima zi la noul serviciu deja aveam repartizate circa 25-30 de dosare. Pot spune că primul an de activitate a fost foarte aglomerat, cu noi emoții și în ritm alert, fapt care s-a datorat pe de o parte volumul de muncă (numărului de dosare care parvin), domeniului nou (or, nu am activat în sistemul judecătoresc), cât și noi responsabilității, care ține de exercitarea profesiei de magistrat. Totuși, cred că am reușit să mă integrez în cercul colegilor și în ritmul de muncă, destul de rapid. Asta datorită, în mare parte, colegilor care deja activau în funcție (în acel moment erau cinci judecători la Judecătoria Orhei, dintre care doi colegi și-au început activitatea cu două luni înaintea mea), dar și personalului din instanță care a fost foarte receptiv. În prezent, suntem 11 judecători. Pot spune că, colectivul Judecătoriei Orhei este unul tânăr și s-a format practic în perioada anilor 2017-2018. Suntem o echipă în care, după părerea mea, este o atmosferă colegială și plăcută. Eu merg la serviciu cu plăcere, fapt care, cred eu, se datorează oamenilor care activează în instanță. BizLaw: Așteptările și aspirațiile pe care le-ați avut înainte de a fi numit în funcție s-au adeverit? Vitalie Pîslariuc: Petru mine sistemul judecătoresc a fost unul nou, nu știam la ce să mă aștept, însă cu precizie pot spune că nu sunt dezamăgit. În prezent, în pofida efortului care este necesar să fie depus și responsabilitatea pe care o cere exercitarea actului de justiție, pot cu siguranță spune că îmi place ceea ce fac și sper foarte mult că activitatea pe care o fac este utilă și apreciată de justițiabili. BizLaw: Sistemul judecătoresc nu se bucură de o imagine bună în societate. Cum credeți, ce alimentează aceasta percepție a societății și cum ar putea fi schimbată? Vitalie Pîslariuc: De la bun început, un litigiu presupune existența a două păreri/poziții, care sunt de regulă opuse. Astfel, dacă să ne referim la opinia și părerea persoanelor implicate direct în actul de justiție (care au fost parte a unui proces), consider că accesibilitatea și calitatea actului de justiție, care în final se manifestă prin soluția instanței, poate schimbată perceperea justițiabililor. Or, anume hotărârea și motivarea soluției sale este mijlocul prin care judecătorul se face auzit, explicând participanţilor la proces temeiurile care au stat la baza concluziilor sale.
Cât ține de opinia și părerea persoanelor neimplicaţi în actul de justiție, consider că este una formată în mare parte în baza informaţiilor de ordin general, de regulă reflectate în mass-media. Consider că întregul sistem judecătoresc nu poate fi apreciat doar în baza unor cauze reflectate în mass-media, care de regulă sunt cauze de rezonanță.
Or, în presă sunt reflectate foarte rar cauzele la unde sunt parte persoane mai puțin cunoscute publicului. Totodată, activitatea judecătorului nu se rezumă doar la ședințele de judecată și pronunțarea dispozitivelor hotărârilor. O bună partea din activitatea unui judecător (studierea dosarelor, urmărirea cadrului legal, motivarea hotărârilor etc.) nu este cunoscută publicului. Cât ține de opinia generală a societății despre sistemul judecătoresc, nu pot spune că sistemul judecătoresc din Republica Moldova este ideal, există anumite rezerve, ca și în orice alt domeniu.
Personal sunt, însă, de părerea că în sistemul judecătoresc activează oameni competenți și onești, care își îndeplinesc corect și conștiincios atribuțiile. În pofida părerilor care există în prezent, prin efortul comun depus de fiecare, se va reuși schimbarea părerii și imaginii generale care persistă astăzi în societate. Or, în final, nimeni altul decât justiţiabilii pot da o apreciere obiectivă actului de justiție.
BizLaw: Cum v-au părut examenele organizate la Institutul Național al Justiției, au fost accesibile? Vitalie Pîslariuc: Chiar dacă la depunerea actelor pentru accederea în funcția de judecător era formată dorința de a deveni magistrat, am mers la examenele organizate la INJ fără a avea siguranța că îmi va reuși să le susțin. Totuși, prin înscrierea la aceste examene, pe lângă posibilitatea de a accede în funcția de judecător, am văzut un motiv în plus pentru a recapitula materia teoretică și practică, mai cu seamă în domeniile în care am practicat mai puțin în timpul avocaturii. Examenul constă în proba scrisă și proba orală, tematica și domeniile pentru examen fiind afișate din timp. Per general, ambele probe mi s-au părut destul de accesibile. După susținerea examenului a urmat procedura de selecție, ulterior deja concursul de angajare. După susținerea examenului și numirea în funcție, mai mulți cunoscuți, printre care și avocați, mi-au adresat aceeași întrebare: ”Cât de accesibile sunt examenele, procedura de selecției, concursul?”. Mai mult ca atât, anul acesta unul dintre acești avocații a susținut cu succes examenul organizat de INJ pentru accedere în funcția de judecător în temeiul vechimii în muncă și urmează să parcurgă procedura de selecție. Personal nu am întâlnit careva impedimente în cadrul procedurii de accedere în funcție de judecător. Cu dorință și puțin efort se poate reuși. BizLaw: De ce ați ales să activați la Orhei? Vitalie Pîslariuc: Până a fi numit în funcția de magistrat la Judecătoria Orhei, am participat la mai multe concursuri organizate. Unul dintre criterii fiind posibilitatea deplasării în fiecare zi la serviciu. Dar recunosc că, în prezent, nu îmi imaginez cum ar fi să activez în altă instanță. BizLaw: Vă amintiți primul dosar examinat, era din domeniul civil sau penal? Ce emoții ați trăit când ați pronunțat sențință? Vitalie Pîslariuc: Din câte îmi amintesc, printre primele dosare examinate a fost o cerere cu privire la aplicarea măsurilor de protecţie în cazurile de violenţă în familie și un dosar penal cu privire la săvârșirea unei fapte prejudiciabile de către o persoană în stare de iresponsabilitate. Acum nu îmi amintesc cum a fost prima ședință de judecată, însă sunt convins că am avut emoții.
Țin minte, însă, prima sentință penală pronunțată, care prevedea aplicarea pedepsei penale sub formă de închisoare cu executare. Nu pot reda emoțiile și sentimentul de responsabilitate trăit, când conștientizezi că în oricare măsură decizi soarta unui om și nu ai dreptul să greșești, or unele lucruri nu mai pot fi reparate. Am deliberat destul de mult în privința aplicării pedepsei cu executare, mai cu seamă că termenul de pedeapsă aplicat, potrivit prevederilor legale, permitea suspendarea condiționată a pedepsei.
Cred că, din cauza că am fost avocat, decizia în partea aplicării pedepsei cu executare, nu a fost una ușoară. Am încercat să găsesc argumente obiective care să mă convingă că este posibilă suspendarea condiționată, însă nu le-am găsit. Prin acest fapt m-am convins că soluția, chiar dacă este dură, este una corectă. Uneori soluția legală este una grea și însoțită de emoții care lasă anumite urme, care se reflectă și în afara serviciului, de regulă în familie. Or, judecătorul nu este un robot. BizLaw: Cum este să știți că în mâinele dvs. este soarta unor oameni? Cât de mult "cântărâți" până a pune un verdict? Vitalie Pîslariuc: Este o responsabilitatea foarte mare, pe care și-o asumă conștient fiecare judecător. Fiecare decizie are un anumit impact asupra părților în proces. Or, fiecare dosar cuprinde sau este legat de persoane reale, mersul vieții cărora depinde uneori, într-o măsură sau alta, de soluția adoptată. Aceasta este emisă din numele instanțe, în numele legii, dar care este semnată de judecător personal și responsabilitate legală și morală îi aparține. Ca urmare, soluția adoptată, indiferent de actul de dispoziție emis, fie încheiere sau hotărâre, este tratată cu maximă responsabilitate. În fiecare caz ofer părților posibilitate să se facă auzite, indiferent de faptul dacă este avocat sau persoană care nu are cunoștință în domeniul jurisprudenței. Depun efort maxim pentru a înțelege esența cauzei și nu pronunț hotărârea până nu sunt convins că soluția este corectă.
Dacă în timpul deliberării apar unele neclarități sau îndoieli referitor la anumite circumstanțe, întotdeauna pledez pentru reluarea cercetării judecătorești.
Consider importat ca fiecare parte, indiferent de faptul dacă avut câștig de cauză sau nu, să plece din ședință cu sentimentul că a fost auzit de judecător. Nu rareori, după pronunțarea soluției, încerc explic într-un limbaj mai puțin juridic motivele care au dus la soluția adoptată, mai ales când părțile participă de sine stătător la examinarea cauzei, fără a fi reprezentate de avocați.
Cu precizie pot spune că examinarea unei cauze necesită nu numai posedarea abilităţilor profesionale, cunoștințe teoretice și practice, dar şi un grad mare de responsabilitate morală și etică.
42619792_338095383424129_6230286676338409472_n BizLaw: Câte dosare ați examinat? Aveți cumva o statistică câte dintre ele au fost atacate cu apel sau recurs? Vitalie Pîslariuc: Ce ține de numărul cauzelor examinate, este cunoscut faptul că în fiecare instanță se duce evidența cauzelor parvenite și examinate, trimestrial fiind întocmit un raport statistic. Datele cu privire la volumul de lucru în instanțele de judecată se publică și pe pagina Consiliului Superior al Magistraturii. Potrivit datelor statistice, începând cu data de 26 mai 2017 până în data de 1 iulie 2018, mi-au fost repartizate circa 885 cauze, dintre care au fost examinate 725 cauze. Personal nu duc o statistică a dosarelor contestate cu apel sau recurs. În prezent, o bună parte a hotărârilor contestate se află în curs de examinare la instanțele superioare. Totodată, urmăresc pe pagina web mersul examinării în instanțele superioare a unor cauze pe care le-am examinat și care mi s-au părut mai interesante din punct de vedere al obiectului litigiului, interpretarea prevederilor legale aplicabile speței, cauzele în care a fost abordată o problemă mai rar întâlnită în practică. BizLaw: Deseori avocații sunt nemulțumiți de deciziile luate de judecători. Cum vedeți dvs. acest fenomen, având în vedere că ați făcut parte din ambele caste? Vitalie Pîslariuc: Sunt rare cazurile când ambele părți sunt mulțumite de soluția adoptată de instanță. Or, existența unui litigiu presupune de la bun început poziții și păreri diferite cu care fiecare parte vine în fața instanței. Prin urmare, una dintre părțile litigiului judiciar, de regulă, nu este de acord și nu este mulțumită de soluția judecătorului. Personal, când eram avocat nu obișnuiam să comentez și să discut soluțiile cu care nu eram de acord, le contestam în instanțele ierarhic superioare.
Sunt de părerea că fiecare parte, care nu este de acord cu hotărârea judecătorească pe care am emis-o, nu este lipsită de dreptul de a o contesta în instanțele ierarhic superioare. Uneori chiar îmi doresc ca hotărârea mea să fie contestată, pentru a fi verificată de instanțele superioare.
BizLaw: Care este acum relații dvs cu foștii colegi, vă abordează pentru a se consulta în anumite situații? Vitalie Pîslariuc: Se mai întâmplă să discutăm, la general, despre anumite modificări, interpretări ale legislației, dar mai rar. Pentru consultații pe cauze concrete nu s-a adresat nimeni dintre avocații pe care îi cunosc, cu excepție soției, care este avocat de profesie și cu care uneori polemizăm pe marginea unor situații care apar în practica sa. Totodată, faptul că soția mea este avocat nu mi-a creat impedimente până în prezent. Ea activează în Chișinău, eu în Orhei, prin urmare activitatea noastră profesională nu se intersectează. BizLaw: Amenzi judiciare ați reușit să aplicați în acest an de activitate? Pentru ce fel de încălcări procedurale le-ați pus? Vitalie Pîslariuc: Amenda judiciară reprezintă o sancțiune procedurală care are menirea de a contribui la examinarea obiectivă și în termeni rezonabili a cauzelor. Amenda judiciară este aplicată de instanță în cazurile prevăzute de lege, față de  participanții la proces, reprezentanții acestora, alte persoane care nu sunt participanți pentru fapte care constituie abuzuri și încălcări procesuale, în cazul când nu își îndeplinesc obligațiile procedurale care derivă din prevederile legale și față de participanții care exercită abuziv cu rea credință drepturile sale. Astfel, orice exercitare în exces, arbitrară şi cu rea-credinţă a drepturilor procedurale de către participanţii la proces poate şi urmează să fie sancţionată, mai ales atunci când acest abuz are scopul tergiversării procesului. În practica mea, nu am aplicat amenzi judiciare, nu s-a ajuns la astfel de situați, însă, dacă va fi cazul, abuzurile vor fi sancționate. BizLaw: Ce credeți despre faptul că absolvenții facultăților de drept își pot reprezenta rudele în instanță, potrivit modificărilor la Codul de procedură civilă, în vigoare din 1 iunie? Ați avut deja astfel de situații, cum s-au prezentat, au reușit să aducă argumente bine fundamentate? Vitalie Pîslariuc: Prin Legea nr. 17 din  5 aprilie 2018, pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, (în vigoare din 1 iunie 2018), art. 75 a Codului de procedură civilă, a fost  completat cu alineatul (11), care are următorul cuprins: ”Persoanele fizice pot fi reprezentate în instanţa de judecată de către soț/soție, părinți, copii, fraţi, surori, bunei, nepoţi dacă aceștia sunt licențiați în drept și sunt împuterniciți printr-o procură autentificată notarial.” În practica mea, încă nu am avut astfel de situații. Dar recunosc că pentru mine este mai ușor să petrec ședința de judecată când părțile sunt reprezentate de avocați sau juriști, în cazul persoanelor juridice. Or, le este cunoscută procedura, drepturile și obligațiile, fazele procesului. Totodată, o bună parte a justițiabililor, din cauza că nu au posibilitate să achite serviciile unui avocat, participă singuri în instanța de judecată, neavând cunoștințe juridice. Este mai greu de a le explica drepturile și obligațiile procedurale, mersul și fazele procesului, consecințele neîndeplinirii în termen a anumitor acte procedurale, cazurile decăderii din aceste drepturi etc. În cazul prevăzut de art. 75 al. 1din Codul de procedură civilă sunt de părere că modificarea a fost introdusă nu atât pentru îmbunătățirea actului de justiție la general (în practică nu cred vor fi frecvente astfel de cazuri), cât pentru scutirea unor părți de la suportarea cheltuielilor pentru serviciile de asistență juridică. BizLaw: Și totuși, cine câștigă mai bine, un avocat sau un judecător? Vitalie Pîslariuc: Salariul judecătorului este unul cunoscut, fiind stabilit prin Legea  nr.  328 din 23 decembrie 2013 și se stabileşte în funcţie de nivelul instanţei judecătoreşti la care acesta îşi desfăşoară activitatea şi de vechimea în muncă în funcţia de magistrat. Cât privește câștigul avocatului, acesta este format din onorariile achitate de clienți. Într-o oricare măsură, activitatea de avocat presupune și posedarea unor calități din domeniul antreprenoriatului. Or, fiecare avocatul este liber să negocieze și să convină cu fiecare client metoda de calcul și mărimea onorariu său. BizLaw: Celor care se mai gândesc încă ce să aleagă: profesia de avocat, judecător sau procuror, ce le-ați recomanda? Vitalie Pîslariuc: Pentru mine, printre criteriile care determină alegerea profesiei este satisfacţia și sentiment de mulțumire pe care îl primești de la exercitarea profesiei alese. Astfel, fiecare urmează să decidă pentru sine domeniul de activitate și profesia unde dorește să se regăsească și să se realizeze, în funcție de criteriile, cerințele și așteptările personale.
Orice profesie din domeniul jurisprudenței este importantă, toți contribuie la înfăptuirea justiție.
După părerea mea, profesia aleasă este una vocaţională, care implică mult efort, responsabilitate, pregătire profesională, dar, după mine, merită efortul depus. După cum am mai spus, îmi place ceea ce fac și sper că activitatea pe care o fac să fie utilă și apreciată de justițiabil. BizLaw: Vă mulțumesc pentru răspunsurile oferite.