Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) consideră că o persoană care publică pe un site internet un anumit număr de anunţuri de vânzare nu are automat calitatea de ”comerciant”. Această activitate poate fi considerată o ”practică comercială” dacă persoana acționează în scopuri care se încadrează în activitatea sa comercială, industrială, artizanală sau liberală. Decizia a fost pronunțată după ce un consumator a cumpărat un ceas second-hand pe o platformă de vânzare online. Acesta a constatat că ceasul nu prezenta proprietăţile indicate în anunţul de vânzare și a comunicat vânzătorului voinţa sa de a rezilia contractul. Evelina Kamenova, vânzătorul, a refuzat să preia bunul în schimbul unei rambursări. În consecinţă, consumatorul a depus o plângere la Comisia bulgară pentru protecţia consumatorilor (CPC). După ce a consultat platforma, CPC a constatat că, la data de 10 decembrie 2014, opt anunțuri de vânzare privind produse diverse erau încă publicate pe acest site de către Kamenova sub pseudonimul ”eveto-ZZ”. Prin decizia din 27 februarie 2015, CPC a constatat că Kamenova săvârșise o contravenție și i-a aplicat mai multe amenzi administrative în temeiul unei legi naţionale privind protecţia consumatorilor. Potrivit CPC, Kamenova ar fi omis să indice în fiecare dintre anunțurile menționate numele, adresa poștală și adresa electronică ale comerciantului, prețul total al produsului pus în vânzare, cu toate taxele incluse, condițiile de plată, de livrare și de executare, dreptul consumatorului de a se retrage din contractul de vânzare la distanță, condițiile, termenul și modurile de exercitare a acestui drept, precum și informarea cu privire la existența unei garanții legale a conformității produselor vândute. Kamenova a introdus o acţiune împotriva acestei decizii în faţa instanţelor bulgare pentru motivul că nu avea calitatea de ”comerciant” şi că dispoziţiile legii bulgare nu erau, aşadar, aplicabile. În acest context, Administrativen sad – Varna (Tribunalul Administrativ din Varna, Bulgaria) solicită Curţii de Justiţie să stabilească dacă o persoană fizică care publică pe un site internet un număr destul de ridicat de anunţuri de vânzare a unor bunuri de o valoare importantă poate fi calificată drept ”comerciant” în sensul Directivei privind practicile comerciale neloiale. Prin hotărârea pronunţată, Curtea arată mai întâi că, pentru a fi calificată drept ”comerciant”, în sensul directivei, este necesar ca persoana în cauză să acţioneze în ”scopuri care se încadrează în activitatea sa comercială, industrială, artizanală sau liberală” ori în numele sau în beneficiul unui comerciant. Curtea precizează în continuare că sensul și domeniul de aplicare ale noțiunii ”comerciant”, trebuie să fie stabilite în raport cu noțiunea ”consumator”, care desemnează orice particular care nu este angajat în activități comerciale sau profesionale. În această privinţă, Curtea constată că îi revine instanţei naţionale sarcina de a aprecia, de la caz la caz, pe baza tuturor elementelor de fapt de care dispune, dacă o persoană fizică precum Kamenova a acționat în scopuri care se încadrează în activitatea sa comercială, industrială, artizanală sau liberală, verificând printre altele dacă vânzarea a fost realizată în mod organizat, dacă aceasta are un caracter de regularitate sau un scop lucrativ, dacă oferta este concentrată asupra unui număr restrâns de produse, şi de a examina statutul juridic şi competenţele tehnice ale vânzătorului. În plus, pentru a considera că activitatea în cauză constituie o ”practică comercială”, instanţa naţională trebuie să verifice dacă această activitate, pe de o parte, provine de la un ”comerciant”, și, pe de altă parte, constituie o acțiune, o omisiune, un comportament, un demers sau o comunicare comercială ”în directă legătură cu promovarea, vânzarea sau furnizarea produselor lor către consumatori”. În aceste împrejurări, Curtea concluzionează că o persoană fizică ce publică pe un site internet, în mod concomitent, un anumit număr de anunțuri pentru vânzarea unor bunuri noi și second-hand nu poate fi calificată drept ”comerciant”, iar o astfel de activitate nu constituie o ”practică comercială” decât dacă această persoană acționează în scopuri care se încadrează în activitatea sa comercială, industrială, artizanală sau liberală.