Un inculpat a solicitat recuzarea unui magistrat de la judecarea cauzei în care era vizat, motivând că locuieşte pe aceeaşi stradă cu judecătorul, că în trecut l-a ajutat la construcţia casei, recomandându-i constructori, precum şi că a auzit la televiziune că mama judecătorului este ”din iad”.

Cererea a fost înaintată în contextul în care, prin Programul Integrat de Gestionare a Dosarelor, cauza penală în care era vizat a fost repartizată spre examinare judecătorului recuzat. După înaintarea cererii, magistratul a declarat abţinere, confirmând că locuiește cu inculpatul şi martorii în aceeași comună.

În actele examinate de instanță se spune că, în contextul în care inculpatul este învinuit că nu a respectat ordonanţa de protecţie în privinţa soției și fiicei sale, iar toate părţile pe dosar locuiesc în aceeași localitate cu judecătorul, aceștia aveau aşteptări diametral opuse în privința sentinţei ce urma să fie pronunţată. În acest sens, magistratul a depus declarația de abținere pentru a păstra relaţiilor de bună-vecinătate. La fel, abținerea a avut loc pentru a exclude oricare dubii în privința imparţialității sale. Asta în condițiile în care sentinţa, în mod inevitabil, va stârni nemulţumirea fie a inculpatului (în caz de condamnare), fie a membrilor familiei lui (în caz de achitare).

Declarația de abținere a fost admisă printr-o încheiere judecătorească, însă inculpatul a depus o cerere de anulare a acesteia, pe motiv că examinarea declarației de abținere a judecătorului a avut loc fără a fi întrebat dacă este sau nu de acord cu examinarea în lipsa avocatului său.

Instanța de apel a respins recursul împotriva încheierii, în temeiul art. 35 alin. (3) din Codul de procedură penală, care prevede că încheierea instanţei de judecată asupra recuzării nu poate fi atacată.