Guvernul trebuie să achite prejudicii de 6.000 de euro, dintre care 4.000 de euro este prejudiciu moral în dosarul Coteț vs. Republica Moldova. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) s-a pronunțat recent pe marginea dosarului.

Reclamantul, Iurii Coțeț, s-a plâns în fața Curții invocând că a fost deținut în arest preventiv aproximativ patru luni în condiții inadecvate de detenție. Acesta a fost acuzat că, în urma unei altercații, din imprudență a vătămat o persoană. Reclamantul a menționat lipsa unor temeiuri relevante și suficiente pentru aplicarea arestului, a faptul că instanțele i-ar fi refuzat accesul la materialele conținute în dosarul penal și că cererea sa habeas corpus a fost examinată timp de aproximativ trei săptămâni. Într-un final, Iurii Coțeț a invocat lipsa unui remediu efectiv pentru realizarea drepturilor sale.

În data de 15 iunie 2014 a fost inițiată urmărirea penală în privința reclamantului, bănuit în comiterea infracțiunilor prevăzute de articolele 151 alin. (1) și 287 alin. (1) Cod penal, iar în data de 18 iunie 2014 dosarele penale au fost conexate într-o singură procedură. În aceeași zi, acuzatorii a înaintat demers de aplicare a arestului preventiv pe un termen de 30 zile, care a fost admis de instanță. Ulterior, prima instanță i-a aplicat reclamantului măsura preventivă sub formă de liberare provizorie sub control judiciar, însă Curtea de Apel Chișinău a casat decizia și a prelungit măsura de arest preventiv pe un termen de 30 de zile. Instanța de apel și-a motivat decizia prin faptul că reclamantul s-ar fi eschivat de la obligația de a se prezenta la instituția de urmărire penală. În total, termenul de arest preventiv a fost prelungit până în data de 20 noiembrie 2014.

În data de 1 septembrie 2014, apărătorul reclamantului a depus o cerere habeas corpus, care a fost respinsă peste trei săptămâni. În noiembrie același an, arestul preventiv aplicat reclamantului a fost înlocuit cu liberarea provizorie. Peste doi ani, instanța l-a condamnat pe Iurii Coțeț pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de articolele 287 alin. (1) și 157 alin. (1) Cod penal și i-a stabilit o pedepsă definitivă de doi ani închisoare cu suspendarea condiționată pe un termen de un an și șase luni. Sentința a fost menținută de către instanțele ierarhic superioare.

În decizia sa, CtEDO a notat că, printre altele, cauza penală intentată împotriva reclamantului nu a avut un grad înalt de complexitate și a avut loc audierea unui număr redus de persoane prezente la momentul producerii faptelor. De asemenea, magistrații au stabilit că nu a existat riscul eschivării de la răspundere sau cel al ingerinței în bunul mers al urmăririi penale. Astfel, Curtea a statuat că nu au existat motive relevante și suficiente privind prelungirea arestului preventiv ale reclamantului, și, în consecință, a fost avut loc încălcarea Articolului 5 § 3 din Convenție.

De asemenea, s-a constat încălcarea Articolului 5 § 4 din Convenție atunci când cererea habeas corpus a fost examinată mai mult de trei săptămâni. Acest termen nu poate fi apreciat drept unul rezonabil, au spus magistratii CtEDO. Cu privire la condițiile de detenție ale reclamantului în penitenciarul nr. 13 din Chișinău, Curtea a reiterat principiile generale expuse în mod repetat într-o serie de cauze și, prin urmare, a constatat că a avut loc și violarea Articolului 3 din Convenție.

CtEDO a respins, însă, cererea ce vizează accesul la materialele dosarului. Curtea a declarat inadmisibil acest capăt de cerere din cauza neepuizării căilor interne de recurs. Conform deciziei luate, reclamantul trebuie să primească prejudicii în sumă de șase mii de euro.