Un bărbat a dat în judecată Apă-Canal Chișinău și Întreprinderea muncipală Infocom pentru că în facturi i-a fost inclusă și plata pentru consumul apei pe cote-părți. Acesta a invocat că i-a venit o factură pentru consumul de apă de aproape 9 metri cubi, dintre care aproape 4 metri cubi erau sub formă de cotă-parte. Bărbatul susține că plata cotei-părți este ilegală.

Reclamantul a precizat că Apă-Canal Chişinău deţine o poziţie dominantă pe piaţă privind furnizarea apei potabile și este obligată să menţină relaţii contractuale cu consumatorii sau gestionarii blocului locativ. În factură figurează, în calitate de gestional al blocului, o asociație care nu de facto nu gestionează clădirea. 

Bărbatul a explicat că, de fapt, gestionarul casei, o altă asociație de locatari, nu are vreun contract cu Apă-Canal Chișinău, iar toate datele de la contorul comun sunt luate de reprezentanţii furnizorului de apă şi prezentate către Infocom. 

În aceste condiţii, reclamantul este de părere că furnizorul urma să încheie contract cu gestionarul casei de locuit şi în mod obligatoriu să întocmească un proces-verbal privind stabilirea punctului de delimitare a responsabilităţii părţilor, ca parte componentă şi anexă la contract. Or, în cazul în care furnizorul nu dispune de relaţii contractuale cu consumatorul sau cu gestionarul casei de locuit, responsabilitatea pentru volumul de apă suplimentară (cota-parte) neconsumată de consumator, rămâne pe seama furnizorului. 

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, menţinută de Curtea de Apel Chişinău, acţiunea a fost admisă parțial. Apă-Canal Chișinău a fost obligată să excludă din facturi plăţile pentru cotele-părţi de apă potabilă calculate. 

Apă-Canal Chişinău a declarat recurs. Curtea Supremă de Justiție a precizat că argumentele recurentului denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență. Instanța a precizat că nu este suficientă simpla expunere a circumstanţelor fapt.ice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunţită a motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, precum şi dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de actul de dispoziţie pronunţat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre neîntemeiată. 

Într-un final, Curtea Supremă de Justiție a considerat recursul depus de către Apă-Canal Chișinău drept inadmisibil.