Asociația Judecătorilor din Moldova susține că proiectele prin care se dorește limitarea dreptului special la pensie al judecătorilor sunt subminatorii independenței justiției și în special a purtătorilor acestei puteri – judecătorii. Mai mult, la elaborarea documentelor nu a fost solicitată opinia corpului judecătoresc. Mai mult, anularea componentelor dreptului special la pensie al judecătorilor nu sunt corelate cu limitările, incompatibilitățile și riscurile profesionale ale judecătorilor, iar dreptul special la pensie, sub toate aspectele sale, reprezintă o contrabalanță la restricțiile, interdicțiile și responsabilitățile impuse prin lege în timpul exercitării funcției. 

Argumentele sunt expuse într-o opinie formulată de către executivul Asociației Judecătorilor din Moldova, în privința proiectelor prin care se dorește limitarea dreptului special la pensie pentru judecători.

În opinia Asociației se menționează că impactul proiectelor va crea în mod artificial dependențe justiției față de Guvern și politic, fapt ce implică riscuri foarte grave. 

”Principiul separației puterilor în stat impune stabilitatea financiară a ramurii judecătorești în scopul evitării oricăror posibilități de imixtiune în înfăptuirea justiției, or ramura judecătorească nu are nici o pârghie pentru a influența în mod determinant gestionarea finanțelor publice. Unica atribuție a acesteia este înfăptuirea justiției, prin urmare trebuie valorificată exercitarea nestingherită a înfăptuirii justiției prin asigurarea materială adecvată, inclusiv sub aspectul dreptului special la pensie pentru judecători”, se spune în document.

Potrivit opiniei, pensia specială a judecătorilor este obiectul de reglementare a art. 32 din Legea nr. 544 cu privire la statutul judecătorului, intitulat marginal ”Dreptul la pensie”.

Proiectul nu este prima tentativă de modificare a art. 32 din legea menționată, având drept scop suprimarea dreptului special la pensie a judecătorilor.

În varianta sa inițială, art. 32 alin.(1) din Legea nr. 544 cu privire la statutul judecătorului era expus în următoarea redacție: ”Judecătorul, care a atins vârsta de 50 de ani şi are o vechime în muncă de cel puţin 20 de ani calendaristici, dintre care cel puţin 12 ani şi 6 luni în funcţie de judecător, are dreptul la pensie pentru vechime în muncă în proporţie de 55 procente faţă de salariul lui mediu, iar pentru fiecare an complet de muncă peste vechimea de 20 de ani - de 3 procente, dar în total nu mai mult de 80 procente faţă de salariul lui mediu, ţinându-se cont de indexarea salariului. Pensia judecătorului se recalculează ţinându-se cont de mărimea salariului judecătorului în exerciţiu”.

Prin art. II din Legea nr. 56 din 09.06.2011 pentru modificarea și completarea unor acte legislative s-a modificat inter alia art. 32 din Legea nr. 544 cu privire la statutul judecătorului. Redacția legiferată anula integral dreptul special la pensie al judecătorilor, dispunând că ”judecătorul are dreptul la pensie conform Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat”. Practic, judecătorii erau asimilați tuturor celorlalte categorii de beneficiari de plăți sociale sub formă de pensii.

Art. II din Legea nr. 56 din 09.06.2011 pentru modificarea și completarea unor acte legislative a făcut obiectul unor sesizări la Curtea Constituțională. Prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 27 din 20.12.2011, a fost declarat neconstituțional art. II din Legea nr. 56 din 09.06.2011 pentru modificarea și completarea unor acte legislative. 

În motivarea soluției sale, Curtea a reținut că unicul exponent al puterii judecătoreşti este judecătorul. Statutul constituţional al judecătorului nu constituie privilegiul lui personal, ci un bun al întregii societăţi, fiind chemat să asigure protecţia eficientă a drepturilor fiecărui membru al societăţii. Remuneraţia judecătorului, în care intră orice mijloc de asigurare materială sau socială, reprezintă una din componentele de bază ale independenţei lui, fiind o contrabalanţă la restricţiile, interdicţiile şi responsabilităţile impuse lor de societate. Numai menţinerea acestui echilibru permite justiţiabililor de a manifesta încredere în competenţa, independenţa şi imparţialitatea judecătorilor (pct. 96 din Hotărâre). Măsurile anterioare, care au diminuat asigurarea materială şi socială a judecătorilor, precum şi cele contestate, sunt interpretate de Curte ca ingerinţe în independenţa judecătorilor (pct. 104 din Hotărâre). Curtea a reținut și faptul că situaţia existentă nu a impus adoptarea unor măsuri economice austere de o anvergură ce ar justifica ingerinţa în veriga de bază a statului de drept – independenţa judecătorului, independenţa instanţei judecătoreşti şi independenţa puterii judecătoreşti (pct. 106 din Hotărâre).

Prin Art. 1 din Legea nr. 60 din 04.04.2014 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, art. 32 alin(1) din Legea nr. 544 cu privire la statutul judecătorului a fost expus într-o nouă redacție: ”Judecătorul care a atins vârsta de 50 de ani şi are o vechime în muncă de cel puţin 20 de ani, dintre care cel puţin 12 ani şi 6 luni a activat în funcţia de judecător, are dreptul la pensie pentru vechime în muncă în proporţie de 55% din salariul mediu lunar, iar pentru fiecare an complet de muncă peste vechimea de 20 de ani - de 3%, dar în total nu mai mult de 80% din salariul mediu lunar. Pensia judecătorului se recalculează ţinându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în exerciţiu”. Astfel a fost reintrodusă pensia specială pentru judecători.

Prin art. II din Legea nr. 290 din 16.12.2016 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, pensia specială a judecătorilor a fost anulată. Art. 32 din Legea nr. 544 cu privire la statutul judecătorului a fost expus în termeni similari redacției de până la intrarea în vigoare a Legii nr. 60 din 04.04.2014 pentru modificarea și completarea unor acte legislative: ”Judecătorul are dreptul la pensie în condițiile Legii nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii”.

Art. II din Legea nr. 290 din 16.12.2016 pentru modificarea și completarea unor acte legislative a făcut obiectul unei sesizări la Curtea Constituțională. Prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 25 din 27.07.2017, art. II din Legea nr. 290 din 16.12.2016 pentru modificarea și completarea unor acte legislative a fost declarat neconstituțional. În motivarea soluției sale, Curtea a reținut că principiul independenței justiției apără pensia specială a judecătorilor, ca parte integrantă a stabilității financiare a acestora, în aceeași măsură cu care apără celelalte garanții ale acestui principiu (pct. 41 din Hotărâre). Pensia specială a judecătorilor a fost instituită în vederea stimulării stabilităţii în serviciu şi a formării unei cariere în magistratură. Instituirea pensiei speciale pentru judecători nu reprezintă un privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv, ea constituind o compensaţie parţială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutului special căruia trebuie să i se supună (pct. 54 din Hotărâre). Pensia specială a judecătorilor reprezintă o compensaţie a incompatibilităţilor stabilite la nivel constituţional pe parcursul întregii cariere profesionale (pct. 55 din Hotărâre). Pe de altă parte, stabilirea pensiei speciale a judecătorului ţine seama de responsabilităţile şi riscurile profesiei de judecător, care privesc întreaga durată a carierei acestuia (pct. 56 din Hotărâre). Este absolut inadmisibil de a diminua protecţia juridică a statutului judecătorului în procesul adoptării unor legi noi. Statutul judecătorului nu trebuie raportat sau asimilat cu cel al altor autorități publice, indiferent de ierarhia acestora în stat (pct. 63 din Hotărâre). Prin urmare Curtea a reținut că excluderea prevederilor speciale care reglementează pensia specială a judecătorilor afectează principiul independenței judecătorului, consfințit de articolul 116 din Constituție.

În prezent, la art. II din Proiect se propune excluderea tezei finale din cuprinsul art. 32 alin.(1) din Legea nr. 544 cu privire la statutul judecătorului: ”Pensia judecătorului se recalculează ţinându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în exerciţiu”.

Ilustrarea evoluției tentativelor de suprimare a dreptului special la pensie al judecătorilor denotă caracterul repetitiv al propunerii de anulare a tezei finale a art. 32 alin.(1) din Legea nr. 544 cu privire la statutul judecătorului. Unica diferență rezidă în faptul că anterior anularea dreptului de recalculare a pensiei prevăzut de teza finală a art. 32 alin.(1) din Legea nr. 544 cu privire la statutul judecătorului era consecința anulării in corpore a art. 32 din Legea nr. 544 cu privire la statutul judecătorului, actualmente însă, autorii Proiectului intenționează a anula doar dreptul de recalculare a pensiei privit izolat, fără a prejudicia celelalte prevederi ale art. 32 din legea menționată. Deci, sub aspectul anulării recalculării pensiilor, Proiectul este ab initio contrar principiului independenței judecătorilor consfințit de art. 116 din Constituție.