Asociația Judecătorilor din Moldova (AJM) susține că modificările legislative prin care se propune modificarea condițiilor de pensionare a judecătorilor, prin majorarea graduală a vârstei de pensionare de la 50 la 63 de ani, reprezintă restrângeri nejustificate a garanțiilor sociale și materiale ale judecătorilor. În același timp, argumentele expuse în nota informativă a proiectului care conține modificările respective, precum și cele expuse în avizele comisiilor parlamentare și a altor autorități sunt neconvingătoare și rupte din contextul social-economic intern. De această părere este AJM, care a elaborat o opinie asupra proiectului de lege. 

Astfel, potrivit judecătorilor, propunerile de modificare a art. 26 și, respectiv, art. 32 din Legea nr. 544/1995 privind statutul judecătorului sunt contrare principiului constituțional al independenței puterii judecătorești consfințit de art. 116 din Constituție și dezvoltat în jurisprudența instanței naționale de contencios constituțional. Totodată, inițiativa legislativă vine în contradicție și cu alte principii fundamentale garantate de Constituție, cum ar fi principiul egalității sau principiul proporționalității restrângerii drepturilor și libertăților.

Mai mult, inițiativa legislativă privind modificarea art. 32 din Legea 544/1995 vizează modificarea condițiilor de pensionare a judecătorilor prin majorarea atât a vârstei de pensinare de la 50 la 63 de ani, cât și majorarea vechimii în funcția de judecător de la 12 ani 6 luni la 20 de ani. Totuși, AJM constată o abordare profund descurajantă față de judecători. Și asta pentru că restrângerea dreptului constituțional la pensie reprezintă o formă directă de lezare a statutului judecătorilor și implicit o limitare a independenței justiției. De asemenea este îngrijorătoare și distorsionarea unor principii constituționale fundamentale ce rezultă din argumentarea Proiectului.

Asociația a amintit că anterior au mai fost încercări de a restrânge condițiile de pensionare ale judecătorilor, care ulterior au fost declarate neconstituționale.

Judecătorii mai precizează că un alt aspect ce face inacceptabilă inițiativa legislativă a autorilor este faptul că se pornește de la premisa generală a existenței unei largi discreții la elaborarea politicii legislative în domeniul pensiilor. 

”Premisa generală însă capătă valențe speciale în cazul garanțiilor sociale și materiale ale judecătorilor. Orice ingerință asupra asigurării sociale și materiale a judecătorului poate opera doar în condiții excepționale și cu respectarea echilibrului între limitările inerente statutului și nivelul de compensare a acestora. Acesta este punctul de vedere și al actelor internaționale care reflectă standardele independenței justiției”, se spune în opinia AJM.

Magistrații mai spun că un alt argument împotriva restrângerii condițiilor de pensionare a judecătorilor este faptul că se încearcă aplicarea unui tratament diferențiat față de judecători în raport cu alte categorii de salariați. 

”Astfel, reiterăm că pensia specială a judecătorilor (inclusiv condițiile de obținere a dreptului de pensionare) nu reprezintă un privilegiu, fiind dictat pe de o parte de rolul și misiunea judecătorului într-o societate democratică, iar pe de altă parte de limitările și incompatibilitățile inerente statutului de magistrat.

În considerarea misiunii și a statutului, legiuitorul a asigurat cu pensie specială nu doar judecătorii, ci și alți funcționari. Cu titlu de exemplu, Legea 1544/1993 prevede condiții speciale similare de pensionare. De menționat că Legea 1544/1993 se aplică aplică în raport cu: militari ai Forţelor Armate, colaboratori ai Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat, ofiţeri de informaţii şi securitate, persoane din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne, persoane din efectivul de comandă suprem şi colaboratori care îndeplinesc serviciul special prin contract în cadrul Centrului Naţional Anticorupţie, funcţionari publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, pensionari din rîndul militarilor forţelor armate, al organelor securităţii statului, al persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne, al persoanelor care au îndeplinit serviciul militar sau special prin contract în cadrul organelor similare anterioare celor nominalizate, inclusiv ale fostei U.R.S.S., şi familiile acestora”, se spune în documentul AJM.

Anularea indemnizației de concediere pentru judecători

AJM susține, în opinia elaborată că art. 26 alin.(3) din Legea nr. 544/1995 privind statutul judecătorului dispune că ”judecătorului demisionat sau pensionat i se plăteşte o indemnizaţie unică de concediere egală cu 50% din produsul înmulţirii salariului său mediu lunar la numărul de ani complet lucraţi în funcţia de judecător. Totodată, în calculul indemnizaţiei unice de concediere pentru judecătorul demisionat şi reîntors în funcţie se ia timpul activităţii în funcţia de judecător de la data încetării ultimei demisii”. În același timp, autorii proiectului propun abrogarea textului nominalizat din considerentul că aceștia nu văd temei pentru plata indemnizației unice la concediere, motivând prin faptul că judecătorul beneficiază pe perioada activității de un salariu de funcție semnificativ și de condiții speciale de pensionare. Adițional se motivează prin raportarea indemnizației la pensia medie în sistemul public de pensii.

”Argumentele lapidare expuse în fundamentarea propunerii de abrogare a indemnizațiilor unice de concediere a judecătorilor nu relevă esența chestiunii abordate. Din modul de formulare a argumentelor autorilor rezultă caracterul arbitrar și contrar garanțiilor constituționale fundamentale ale statutului judecătorului al acestor argumente. Prin urmare, propunerea legislativă categoric nu poate fi acceptată. În general, indemnizația de concediere face parte din garanțiile sociale nu doar a judecătorilor, or în conformitate cu art. 17 din Legea 199/2010 aceasta este parte componentă a statutului tuturor persoanelor cu funcții de demnitate publică. Chiar din titlul art. 17 din Legea 199/2010 rezultă că indeminzația unică de concediere reprezintă o garanție socială în legătură cu încetarea mandatului”, se spune în documentul Asociației.

La fel, AJM susține că indemnizația unică de concediere, atât în ipoteza generală, cât și în cazul particular al judecătorilor reprezintă o recompensă pentru exercitarea onorabilă a mandatului în condițiile respectării tuturor exigențelor legale și morale inerente statutului. Aceasta are menirea de a asigura stabilitatea financiară a judecătorului demisionat sau pensionat, care pe parcursul întregii cariere profesionale a fost limitat drastic în drepturile sale social-economice, în special dreptul la libera inițiativă economică sub toate aspectele sale.

Totodată, indemnizația unică de concediere reprezintă o puternică măsură de stimulare pentru întreg corpul profesional. Pentru judecătorii tineri este un stimul în sensul construirii unei cariere onorabile în magistratură, iar pentru ceilalți judecătorii, un stimul pentru exercitarea conștiincioasă a atribuțiilor funcționale până la încetarea mandatului.

Opinia integrală poate fi citită aici.