Un bărbat și-a recuperat banii dați unui agent imobiliar, pentru procurarea unui apartament, abia după ce s-a adresat în instanță. Cumpărătorul a fost nevoit să recurgă la această metodă după ce a fost înșelat de agentul imobiliar. 

Reclamantul susține că l-a cunoscut pe agentul imobiliar în luna iunie 2016, când ultimul s-a angajat să-i presteze servicii de procurare a unui apartament cu două camere în capitală. După identificarea apartamentului, a fost încheiat un contract de cesiune, iar în august 2016, reclamantul a transmis suma de 25.000 de euro agentului imobiliar, fapt confirmat printr-un act de îndeplinire a serviciilor şi obligațiilor contractuale din aceeași dată.

Bărbatul a declarat că banii au fost transmiși la oficiul agenției imobiliare, iar actul a fost semnat de agentul imobiliar ca reprezentant al companiei, și anume în calitate de director-adjunct. De asemenea, actul a fost semnat de beneficiarul apartamentului. Suma primită de compania imobiliară nu a fost însă transferată în contul achitării apartamentului, iar beneficiarul nu a mai putut lua legătura cu agentul, care a dispărut. Totodată, cei 25 de mii de euro nu au fost transferați pentru apartamentul și nici restituiți reclamantului.

Mai mult suma indicată în actul de îndeplinire a serviciilor nu corespundea cu suma transmisă, fiind mai mare. Reclamantul a primit ulterior nenumărate somații din partea firmei constructoare, cu mențiunea că va fi reziliat contractul de investiții în construcția apartamentului şi contractul de cesiune.

În instanță, reclamantul s-a plâns că firma era obligat să încheie contract de prestare servicii și să elibereze bon de plată, omisiune prin care a încălcat Legea privind protecția consumatorilor. Acesta a mai indicat că a expediat în adresa companiei o somație privind executarea obligațiilor contractuale, care a rămas fără răspuns. Reclamantul a solicitat repararea prejudiciului material în sumă de 25.000 euro, încasarea dobânzii de întârziere în mărime de 1.217 euro și a cheltuielilor de judecată.

Soluția primei instanțe

Prima instanță a admis integral acțiunea și a dispus încasarea din contul firmei în beneficiul reclamantului a sumei de 25.000 euro cu titlu de prejudiciu material și sumei de 1.217 euro cu titlu de dobândă de întârziere. De asemenea, din contul companiei s-au încasat 5.000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, iar în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 16.044 de lei.

Soluția instanței de apel (apelul a fost depus de compania imobiliară)

Apelul la hotărârea primei instanțe a fost depus de către reprezantații companiei, care a solicitat casarea deciziei, invocând că niciun act anexat la materialele cauzei de către reclamant nu a probat faptul că firma şi-a asumat obligaţii de identificare a unui apartament convenabil și nu a probat nici faptul transmiterii banilor. Totodată, apelantul a invocat că persoana care poate acţiona din numele persoanei juridice este administratorul acesteia, pretinzând că agentul imobiliar cu care a interacționat bărbatul nu era persoană împuternicită, deoarece nu a avut procură sau mandat semnată de companie.

Instanța a considerat însă apelul neîntemeiat și a menținut decizia primei instanțe. Judecătorii de la apel au indicat că, în pofida obligațiilor asumate de companiei, vânzarea-cumpărarea apartamentului nu a avut loc, fapt ce a îndreptățit reclamantul să solicite restituirea sumelor achitate, el fiind singurul care a îneplinit obligațiile contractuale asumate.

Instanța a apreciat ca declarative argumentele apelantului că la materialele cauzei lipsesc acte care să confirme obligațiile de identificare a unui apartament pentru că înscrisurile existente la materialele cauzei atestă contrariul. De asemenea, actele prevedeau clar datele companiei, codul fiscal, sediul, ștampila, ceea ce confirmă raporturile juridice dintre companie și client.

De asemenea, instanța a respins afirmațiile apelantului precum că bărbatul urma să solicite de la agent împuternicirile corespunzătoare, deoarece acesta avea asupra sa ştampila companiei și s-a prezentat în calitate de director-adjunct al companiei. Magistrații au indicat în acest sens prevederile Codului civil potrivit cărora buna-credinţă în raporturile juridice civile se prezumă.

În urma deciziei de la apel, din contul companiei s-a mai încasat în beneficiul reclamantului cheltuielile pentru asistența juridică la examinarea apelului în sumă de 1.500 de lei. Decizia este definitivă și executorie, însă poate fi atacată cu recurs la Curtea Supremă de Justiție.