Două persoane cu testamente de moștenire autentificate, lăsate de aceeași persoană, au ajuns până la Curtea Supremă de Justiție. Asta pentru că unul dintre documente a fost autentificat la notar, iar al doilea -  la secretarul consiliului local.

Pe parcursul examinării dosarului s-a stabilit că prevederile art. 39 alin (1) lit q) din Legea privind administrația publică locală și art. 37 lit d) al Legii cu privire la notariat sunt neclare. Aceste norme autorizează secretarii consiliilor locale să autentifice testamentele. Ele vin, însă, în dezacord cu prevederile art. 1458 și 1459 din Codului civil.

Și anume, art. 39 alin (1) lit q) din Legea privind adminsitrația publică locală spune că secretarului îndeplinește, sub autoritatea primarului, acte notariale conform Legii cu privire la notariat. Totodată, art. 37 lit d) din Legea cu privire la notariat stabilește că persoanele cu funcții de răspundere abilitate ale autorităților administrației publice locale pot autentifica testamentele.

În același timp, Codul civil, versiunea anului 2002, prevede că testamentul poate fi întocmit în una din următoarele forme autentice:

  • autentificat notarial;
  • asimilat cu cel autentificat notarial.

Testamentele asimilate celor autentificate notarial sunt cele perfectate în prezența:

  • medicului principal sau personalului cu funcții de răspundere a instituției medicale sau sanatoriului;
  • directorului sau medicului principal al azilului pentru invalizi și bătrâni;
  • șeful expedițiilor de explorări;
  • căpitanul navel sau aeronavei;
  • comandatul unității militare;
  • șeful instituției de privațiune de libertate.

Prin urmare, a fost sesizată Curtea Constituțională pentru a examina corectitudinea normelor stabilite în Legea cu privire la administrația publică locală și cea privind notariatul. Întreaga sesizare poate fi accesată aici.