Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărârea în cauza Caraman v. Republica Moldova. Potrivit circumstanțelor cauzei, în anul 1990 autoritățile locale din Chișinău au eliberat reclamanților un bon de repartiție a locuințelor sociale. La 15 octombrie 1998 această decizie a fost abrogată, reclamanților fiindu-le acordat un bon de repartiție în privința unei alte locuințe. Ulterior, decizia din 1998 a fost anulată din nou, deoarece locuința fusese transferată în proprietatea băncii V. În anul 2001, prima locuință a fost obținută cu titlu de proprietate de către S.

La 23 ianuarie 2002 Primăria mun. Chișinău a înaintat o acțiune împotriva reclamanților și împotriva lui S. cu privire la anularea celui de-al doilea bon de repartiție, evacuarea reclamanților din cea de-a doua locuință și anularea dreptului de proprietate al lui S. asupra primei locuințe, precum și evacuarea sa din aceasta, în vederea instalării reclamanților în acesta din urmă.

Ulterior, instituția bancară V. a depus, de asemenea, o acțiune cu privire la evacuarea reclamanților din cea de-a doua locuință. La rândul său, S. a formulat o acțiune reconvențională cu privire la anularea primului bon de repartiție, pretinzând că este un cumpărător de bună-credință.

Printr-o hotărâre din 17 iulie 2006, Judecătoria Râșcani (mun. Chișinău) a admis parțial acțiunea Primăriei mun. Chișinău, a anulat cel de-al doilea bon de repartiție și a dispus evacuarea reclamanților din cea de-a doua locuință. În același timp, instanța a constatat dreptul de proprietate a lui S. asupra primei locuințe și a respins cererea privind evacuarea acestuia din apartament. În cele din urmă, instanța a admis integral acțiunea lui S. și a anulat primul ordin de repartiție.

Reclamanții au depus o cerere de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 17 iulie 2006. Aceștia au susținut că acțiunea Primăriei mun. Chișinău era tardivă, deoarece fusese depusă după expirarea termenului de trei ani prevăzut la articolul 51 din Codul cu privire la locuințe. Aceștia au susținut, de asemenea, că, în baza articolului 104 § 2 din codul respectiv, ei puteau fi evacuați numai dacă li s-ar fi oferit o locuință alternativă.

 

Prin hotărârea sa din 21 iunie 2007, Curtea de Apel Chișinău a respins apelul ca nefondat. Instanța a omis să se pronunțe cu privire la excepția de tardivitate ridicată de către reclamanți. Acesta a considerat că articolul 104 § 2 din Codul cu privire la locuințe nu putea fi aplicat în prezenta cauză, deoarece prima locuință nu era disponibilă, iar autoritățile locale nu dispuneau de o locuință alternativă. Reclamanții au depus o cerere de recurs în care și-au reiterat argumentele. La 27 februarie 2008 Curtea Supremă de Justiție a aprobat concluziile instanțelor inferioare și a menținut deciziile adoptate de către acestea.

Curtea a notat că, având în vedere circumstanțele cauzei, respectarea termenului de prescripție pentru înaintarea acțiunii era una dintre întrebările esențiale care trebuiau să fie soluționate de către instanțele naționale și că această circumstanță ar fi avut un impact decisiv asupra rezultatului examinării cauzei.

Curtea a mai reținut că, în cazul în care instanțele ar fi constatat că temeiul invocat era unul întemeiat, ele ar fi trebuit neapărat să respingă acțiunea înaintată de către Primăria municipiului Chișinău împotriva reclamanților. În acest sens, Curtea a reamintit că respectarea criteriilor de admisibilitate pentru depunerea unei contestații este un aspect important al dreptului la un proces echitabil.

Prin urmare, în absența unui răspuns specific și expres, este imposibil de determinat dacă instanțele naționale pur și simplu au neglijat argumentul invocat de către reclamanți sau dacă au intenționat să-l respingă și, în această ultimă ipoteză, care puteau fi motivele acestei decizii.

În consecință, Curtea a constatat că a existat o încălcare a Articolului 6 § 1 din Convenție și a acordat reclamanților 3.600 de euro pentru prejudiciul moral.

Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova.