Legislația fiscală prevede anumite cazuri în care creanțele pot deveni nerambursabile, fiind cunoscute în termeni fiscali ca datorie compromisă.

Potrivit art. 5 pct.32) din Codul fiscal, datoria compromisă este o creanţă care este nerambursabilă în cazurile în care: 

  • agentul economic lichidat nu are succesor de drepturi; 
  • persoana juridică sau fizică care desfăşoară activitate de întreprinzător, declarată insolvabilă, nu are bunuri; 
  • persoana fizică care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi gospodăria ţărănească (de fermier) sau întreprinzătorul individual nu are, în decurs de 2 ani din ziua apariţiei datoriei, bunuri sau este în insuficienţă de bunuri ce ar putea fi percepute în vederea stingerii acestei datorii;
  • persoana fizică a decedat şi nu mai există persoane obligate prin lege să onoreze obligaţiile acesteia; 
  • persoana fizică, inclusiv membrii gospodăriei ţărăneşti (de fermier) sau întreprinzătorul individual, care şi-a părăsit domiciliul nu poate fi găsită în decursul termenului de prescripţie stabilit de legislaţia civilă; 
  • există actul respectiv al instanţei de judecată sau al executorului judecătoresc (decizie, încheiere sau alt document prevăzut de legislaţia în vigoare) potrivit căruia perceperea datoriei nu este posibilă;
  • datoria în mărime de până la 1.000 de lei are termenul de prescripţie expirat.

O datorie poate fi calificată drept compromisă doar în baza documentului corespunzător prin care se confirmă apariţia circumstanţei respective de implicare într-o formă juridică în condiţiile legii, cu excepția datoriilor de până la 1.000 de lei cu termenul de prescripţie expirat.

*Informație preluată din baza generalizată a practicii fiscale.