Un angajator nu poate să concedieze un salariat care a dobândit un handicap doar pentru că starea fizică nu mai corespunde unor standarde impuse printr-o lege, fără a testa capacitatea acestuia de a-i îndeplini atribuțiile, cu sau fără ajutor din partea unei tehnologii asistive, sau de a fi mutat pe un post unde handicapul dobândit nu îi restrânge puterea de a munci pentru firma respectivă, a stabilit Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), scrie avocatnet.ro.

Curtea a analizat o speță ce viza concedierea unui angajat de la un penitenciar din Estonia care, în urma scăderii acuității auzului sub pragurile de percepție sonoră minime stabilite printr-o reglementare națională, a fost concediat. Legea estoniană nu permitea salariaților să folosească aparate auditive pentru a atinge pragurile minime de acuitate auditivă.

Fostul agent de penitenciar a înaintat o acțiune în instanță susținând că a fost discriminat pe motive de handicap, fapt ce contravine Constituției țării respective, dar și dreptului Uniunii Europene.

CJUE a apreciat că prevederile legii estoniene nu permitea realizarea unei evaluări individuale a capacității agentului de a-și îndeplini funcțiile esențiale ale respectivei profesii, în pofida deficienței de auz pe care o avea.

Mai mult, conform Directivei europene 2000/78/CE privind egalitatea de tratament în încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, angajatorul are obligația de a lua măsurile necesare astfel încât să permită unei persoane cu handicap să aibă acces la un loc de muncă, cu condiția ca măsurile să fie proporționale pentru angajatorul respectiv.

În această speță, Curtea a constatat că legea internă nu i-a permis angajatorului să efectueze, înainte de a concedia respectivul agent de penitenciar, verificări pentru a vedea dacă atribuțiile sale puteau fi îndeplinite cu ajutorul unui aparat auditiv, dacă putea oferi o dispensă de la obligația de a îndeplini sarcini care necesitau atingerea pragurilor de percepție sonoră minime sau chiar o repartizare pe un post care nu necesită atingerea acestor praguri.

CJUE a hotărât că respectiva reglementare estoniană a impus o cerință nenecesară pentru atingerea obiectivelor urmărite, iar legea cu pricina se opune dreptului european privind egalitatea de tratament a salariaților.