Proiectul pentru modificarea Legii cu privire la Procuratură, care urmează a fi aprobat astăzi în lectura a doua, conține factori și riscuri de corupție generați de caracterul lacunar al prevederilor.

Concluzia a fost expusă în raportul de expertiză anticorupție la proiectul legii pentru modificarea Legii nr.3/2016 cu privire la Procuratură (art.art.17, 18, 30/1, 52/1, 55/1, 58, 69, 76).

Proiectul propune modificarea Legii nr.3/2016 cu privire la Procuratură prin introducerea unui mecanism de evaluare a performanțelor Procurorului General, reglementarea unei proceduri de aplicare și tragere la răspundere disciplinară a Procurorului General, posibilitatea suspendării din funcție a Procurorului General în cazul în care, în privința acestuia a fost pornită urmărirea penală în condițiile art.270 alin.(7) din Codul de procedură penală. De asemenea, documentul prevede micșorarea numărului de membri ai Consiliului Superior al Procurorilor de la 15 la 12 și excluderea din componența acestuia a Procurorului General, procurorului-şef al Procuraturii UTA Găgăuzia și a preşedintelui Uniunii Avocaţilor din rândul membrilor de drept.

Potrivit raportului de expertiză, nota informativă nu conține careva date/informații din care rezultă clar și fără echivoc că modificările propuse în acest sens nu constituie o intervenție dăunătoare a legiuitorului în activitatea Procurorului General și nu afectează rolul constituțional al Consiliului Superior la Procurorilor.

Cu privire la procedura de suspendare a Procurorului General, în raport se menționează că în proiect nu se indică subiectul ce poate suspenda din funcție Procurorul General, circumstanțele în care încetează suspendarea și Procurorul General este restabilit în toate drepturile anterioare sau mandatul acestuia este încetat înainte de termen, precum și modalitatea de contestare a actului de suspendare. În astfel de condiții, ambiguitatea procedurii propuse prin proiect privind suspendarea Procurorului General poate genera apariția manifestărilor de corupție, fiind lăsat la discreția agentului public responsabil de implementare de a dezvolta reguli procedurale convenabile propriilor interese și stabilirea cazurilor de  încetare a suspendării/restabilirii în drepturi/încetării înainte de termen a Procurorului General. La aplicare, toate aceste deficiențe vor spori considerabil coruptibilitatea prevederilor și persoanelor responsabile de aplicare a procedurii respective. Lipsa unor norme clare a procedurii de suspendare a Procurorului General, vor crea oportunități de corupție în temeiul unor atitudini subiective, eventual ca urmare a unor acte de protecționism, iar acest fapt va face imposibilă tragerea la răspundere a factorilor de decizie, care la implementare vor conștientiza impunitatea lor pentru abuzurile săvârșite în procesul de aplicare, și deci, astfel va perpetua săvârșirea abuzurilor de serviciu și altor manifestări de corupție.

Referitor la modificarea art.18 alin.(4), astfel încît în cazul încetării mandatului Procurorului General în caz de eliberare din funcție urmare a evaluării performanțelor sau aplicării sancțiunii disciplinare, ori suspendării din funcție a Procurorului General în legătură cu pornirea urmăririi penale în privința sa, mandatul adjuncților Procurorului General se încheie odată cu mandatul Procurorului General, fără ca aceștia să continue să-și exercite atribuțiile pînă la numirea adjuncţilor noului Procuror General. Experții consideră că, în formula propusă de autor, prevederile riscă să afecteze activitatea Procuraturii ca organ administrativ. Astfel, se prezumă că Procuratura în acest caz nu avea organe de conducere pînă la numirea unui Procuror General interimar, nefiind clar cum și de către cine va fi asigurată activitatea Procuraturii în această perioadă. Mai mult, suspendarea este o situație temporară, a cărei finalitate este și repunerea în funcție, nu doar eliberarea din funcție a persoanei, la caz a Procurorului General.

Articolul nou care va reglementa evaluarea performanțelor Procurorului General, este, de asemenea, considerat cu potențial coruptibil. Raportul notează formularea ambiguă conținuă la art.30/1 alin.(1) de genul „aprecierea activității”, nefiind clar în acest sens ce activitate a Procurorului General va fi supusă evaluării, activitatea managerială sau procesual-penală, ultima nu poate constitui obiect al controlului, or, atât Consiliul Superior al Procurorilor, cât și comisia de evaluare instituită prin proiect nu sunt organe superioare ale Procuraturii în sens procesual și nu pot interveni în soluțiile date de către Procuratură.

Pericolul coruptibil în acest caz constă în faptul că persoanele responsabile din cadrul Comisiei vor deține atribuții exagerate la aprecierea activității Procurorului General. Or, formularea neclară a normei generează posibilitatea alegerii de către responsabili a interpretării cele mai convenabile a atribuțiilor lor, deoarece, norma respectivă nu relevă nici într-un fel care anume activitate a Procurorului General va fi supusă evaluării, determinarea acestui fapt aparent fiind lasăt la discreția Comisiei. Ambiguitatea normei respectivă riscă să admită ingerință în activitatea Procuraturii, în cazul în care Comisia va decide prerogativa sa de a aprecia activitatea procesual-penală a Procurorului General.

Un alt aspect de reținut, ambiguitatea normei cuprinse la art.30/1 alin.(2) și (3) din proiect privind lipsa unor reglementări care stabilesc subiectul competent de a iniția procedura de evaluare, fapt ce va crea incertitudine la aplicare.

Cu referire la alin.(4) art.30/1, una din cerințele pe care trebuie să le întrunească persoanele care dețin calitatea de membru al Comisiei de evaluare a performanțelor Procurorului General este de a avea o reputație ireproșabilă. Potrivit raportului, expresia ”o reputație ireproșabilă” are un sens confuz, nefiind suficient de clar ce condiții sunt necesare pentru a întruni această calificare. Lipsa unor reglementări clare în acest sens cu referire la persoanele desemnate în calitate de membri ai Comisiei va crea premise pentru a selecta persoane în lipsa unor criterii prestabilite. De asemenea, norma cuprinsă la alin.(4) este lacunară cu referire la criteriile de selectare a persoanelor care vor fi desemnate în calitate membri ai Comisiei. În condițiile în care nu este reglementată o procedură clară de selectare, criteriile de eligibilitate, mecanismul de aplicare, norma acordă Președintelui, Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Consiliului Superior al Procurilor și Procurorului General dreptul discreționar de a stabili regulile de selectare a acestor persoane. Or, acest fapt poate duce la apariția unor conflicte de interese sau favorizarea unor anumite persoane.

Ca obiecție generală asupra prevederilor art.30/1, în raport se menționează că proiectul instituie competențe Comisiei de evaluare a performanțelor Procurorului General, astfel încât riscă să limiteze rolul-cheie al Consiliului Superior al Procurorilor de „garant al independenței și imparțialității procurorilor.”, fapt ce vine în contradicție cu Constituția, care stabilește la art.125/1 alin.(3) că organul care asigură aplicarea măsurilor disciplinare față de procurori este Consiliul Superior al Procurorilor. Utilizarea în textul normei cuprinse la alin.(8) a verbului „propune” și lipsa unor norme care instituie dreptul discreționar pentru Consiliul Superior al Procurorilor de a accepta sau refuza cu prezentarea motivelor corespunzătoare, raportul Comisiei privind eliberarea din funcție a Procurorului General în cazul stabilirii calificatului „eșuat” limitează rolul Consiliul în luarea deciziilor. În raport se menționează că propunerea Comisiei trebuie să poarte un caracter consultativ, iar decizia urmează a fi luată exclusiv de Consiliul Superior al Procurorilor.

De asemenea, este subliniat în raport caracterul lacunar al prevederilor privind criteriile evaluare a activității Procurorului General. În acest sens, ambiguitatea procedurii administrative atribuie normei un caracter coruptibil prin elaborarea de către Comisie de evaluare a Performanțelor a ”criteriilor transparente” de evaluare a Procurorului General, discreții ce pot fi folosite în mod abuziv de către subiectul responsabil de implementare pentru a obține recompense necuvenite pentru a fi determinat să nu își exercite atribuțiile în modul corespunzător.

Proiectul este lacunar și în ce privește modalitatea de contestare de către Procurorul General a raportului Comisiei de evaluare a performanțelor, menționează experții.

Despre norma cuprinsă la alin.(3) art.52/1, care stabilește dreptul Președintelui Republicii Moldova de a iniția procedură disciplinară împotriva Procurorului General, experții menționează că nu este clar în acest sens rolul constituțional al Consiliului Superior al Procurorilor. Norma cuprinsă la art.52/1 alin.(4) stabilește constituirea comisiei de disciplină, însă nu stabilește periodicitatea formării unei astfel de comisii. Acest fapt va permite intepretări confuze la aplicare, cu riscul intepretării în dependență de interes și scop urmărit. De asemenea, potrivit raportului, expresia „o activitatea profesională recunoscută” posedă potențial coruptibil, dapt fiind faptul că acest termen nu este definit de legislația în vigoare, ceea ce îi conferă un sens echivoc și poate genera anumite confuzii la aplicare. Pericolul acestui factor de risc constă în faptul că, la aplicare termenul utilizat poate provoca practici vicioase de interpretare a sensului acestei norme, în dependență de interesul responsabililor de implementare, practici care pot fi abuzive de stabilire a regulilor convenabile propriilor interese.

Cu privire la eliberarea din funcția a Procurorului General înainte de expirarea mandatului - în cazul aplicării sancțiunii disciplinare de eliberare din funcție,experții menționează că norma propusă prin proiect la art.58 alin.(8) contravine redacției în vigoare a art.58 alin.(1) lit.d) din Legea nr.3/2016, și anume ultima indică la eliberarea din funcție a Procurorului General urmare aplicării sancțiunii disciplnare în momentul în care aceasta a devenit irevocabilă. Conform art.58 alin.(6) din Legea nr.3/2016, ”Procurorul General poate fi eliberat din funcţie înainte de expirarea mandatului, de către Preşedintele Republicii, în cazurile prevăzute la alin.(1) lit.d) - aplicării sancţiunii disciplinare de eliberare din funcţia de procuror în momentul în care aceasta a devenit irevocabilă.” În aceste condiții, apare discreția periculoasă de alegere subiectivă și abuzivă a normei „convenabile” care se va aplica într-o situație concretă.

În raport se menționează și despre faptul că autorul nu a asigurat informarea publicului referitor la inițierea elaborării prezentului proiect de decizie, respectiv a fost evitată o etapă esențialăa procesului de asigurare a transparenței procesului de elaborare a deciziilor statuată la art.8 lit.a) din Legea nr. 239/2008 privind transparența în procesul decizional.

Precizăm că, proiectul de lege pentru modificarea Legii nr.3/2016 cu privire la Procuratură (art.art.17, 18, 30/1, 52/1, 55/1, 58, 69, 76) a fost inclus pe ordinea de zi a ședinței Parlamentului de astăzi pentru aprobare în lectura a doua.