Companiile de creditare continuă să suporte înfrângeri în instanță, fiind reclamate de consumatori pentru clauze abuzive în contractele de credit.

Recent, Curtea Supremă de Justiție a menținut deciziile instanțelor inferioare într-un dosar în care o femeie a acționat în judecată compania ”Easy Credit” pentru clauze abuzive, solicitând declararea nulității acestora.

Reclamanta a invocat că în 2017 a contractat un împrumut de 30 de mii de lei pentru un termen de doi ani. În perioada de referinţă, femeia a admis întârzieri la achitarea ratelor, în total circa 180 de zile, iar ulterior plățile s-au efectuat în termen, inclusiv în avans.

Până în 2 noiembrie 2018, reclamanta a achitat în total 37.570 de lei, considerând obligațiile stinse prin achitările anticipate. Însă, în data de 29 decembrie 2018, compania de creditare a informat-o că pentru stingerea anticipată a împrumutului este necesar de achitat soldul capitalului în sumă de 10.800,15 lei (la situația din 29 decembrie 2018), dobânzile, comisioanele și alte plăți aferente perioadei contractuale. Potrivit extrasului din cont din 28 martie 2019, femeia ar fi trebuit să mai achite 14.447,89 de lei pentru a stinge datoriile pretinse de creditor.

Reclamanta a afirmat că având în vedere clauzele contestate ca fiind nule, prin recalculare, suma de 37.570 de lei achitată la 2 noiembrie 2018 acoperă obligaţiile privind: suma împrumutului - 30 000 de lei, dobânda (12% anual conform contractului de împrumut) - 3136,43 de lei și peste 4433 de lei - dobânda de întârziere legală (17 % anual (12% +5%) conform art. 619 din Codul civil (în redacția până la 1 martie 2019).

Femeia a expediat în adresa companiei de creditare o cerere, prin care a solicitat confirmarea stingerii obligației prin restituirea anticipată a împrumutului, însă pârâta a respins cererea.

În instanță, reclamanta a invocat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a următoarelor clauze esențiale din contractul său de împrumut:

  • clauzele contractuale privind comisionul de monitorizare de 1,79 % lunar şi comisionul de administrare în mărime de 25 de lei lunar, or, legiuitorul nu a stabilit comisioane pentru contractele de împrumut încheiate cu instituţii nebancare;

  • clauza contractuală privind dobânda de întârziere de cel puţin 22 de lei pentru fiecare zi de întârziere, deoarece contravine prevederilor imperative ale art. 619 din Codul civil (în redacția până la 1 martie 2019).

Femeia a mai solicitat obligarea ”Easy Credit” SRL de a prezenta birourilor istoriilor de credit informaţii cu privire la stingerea datoriilor.

De asemenea, reclamanta a susţinut că nu a avut posibilitatea de a negocia efectiv în mod individual clauzele esenţiale ale contractului împrumut, care în esenţă este un contract de adeziune ce conţine clauze abuzive.

Prima instanță a admis partial acțiunea și a constatat ca fiind abuzive clauzele contestate.

”Easy Credit” SRL a declarat apel împotriva deciziei primei instanțe, însă acesta a fost respins, fiind menținută decizia instanței de fond. Compania a declarat și recurs, care, de asemenea, a fost respins.

Judecătorii Curții Supreme de Justiție au conchis că este justă concluzia instanţelor ierarhic inferioare cu privire la constatarea nulității absolute a comisioanelor stipulate în contractul de împrumut.

Printre argumentele magistraților se menționează că în contract nu au specificate serviciile pe care profesionistul le prestează consumatorului în schimbul încasării comisioanelor de administrare și monitorizare. Creditorul urma să indice scopul pentru care a fost perceput comisionul, destinaţia acestuia, astfel încât să ofere consumatorului toate informaţiile necesare în raport de care ultimul alege să încheie sau nu contractul respectiv, urma să se specifice care sunt operaţiunile concrete, pe care creditorul se obligă să le efectueze, în schimbul acestor comisioane. Creditorul urma să furnizeze servicii care constituie o contraprestație şi care să justifice perceperea acestui comision, în plus, redactarea acestor clauze să nu fie lipsită de claritate. Cuprinsul contractului urma să conţină precizări, cu privire la fundamentul perceperii acestui comision ori destinaţiei acestuia, să conţină în mod transparent motivele care justifică remunerația corespunzătoare acestui comision, în condițiile în care se contestă că creditorul este obligat să furnizeze o contraprestație reală, pentru a obține comisionul menționat. Judecătorii au constatat că obligației consumatorului de a plăti comisioanele nu îi corespunde o obligație corelativă și echivalentă a profesionistului de a presta un serviciu suplimentar acordării împrumutului.

În hotărâre se mai menționează că denumirea de monitorizare și administrare nu presupune prestații în beneficiul consumatorului, dimpotrivă, costul activității de monitorizare/administrare este imputabil creditorului profesionist, al cărui activitate include ținerea evidenței împrumutului, iar, costul aferent monitorizării se acoperă din contul dobânzii plătite de către debitor pentru utilizarea împrumutului. Pentru aceste motive, magistrații CSJ au constata că prin aceste clauze se încalcă obligația de bună-credință în raport cu debitorul, deoarece încasarea comisioanelor respective nu este justificată prin contraprestații din partea creditorului.

De asemenea, comisioanele contestate de reclamantă prejudiciază consumatorul prin crearea unui dezechilibru semnificativ în detrimentul acestuia, or, dobânda pentru utilizarea împrumutului timp de 24 de luni constituie 3867,57 de lei, iar, cuantumul comisioanelor pentru aceeași perioadă constituie 13 508,43 de lei (12908,43 lei + 600 lei), valoarea absolută a comisioanelor depășind de 3,4 ori valoarea absolută a dobânzii pentru utilizarea împrumutului. Totodată, rata fixă a dobânzii este de 12% anual, iar, rata lunară a comisionului de monitorizare de 1,79% sau 21,48% anual (1,79% lunar x 12 luni = 21,48% anual). Prin urmare, instanţele de judecată corect au stabilit caracterul abuziv și întemeiat au constatat nulitatea comisioanelor stipulate în Partea 1. Condiții speciale a contractului de împrumut.

CSJ a mai subliniat că sunt legale și produc efecte juridice clauzele cu privire la comisioanele justificate prin contraprestații echivalente din partea utilizatorului, pe când la caz, debitorul este dezavantajat considerabil prin impunerea plății comisioanelor în schimbul unor prestații nespecificate.

Cu privire la clauzele privind dobânda de întârziere, instanţa de recurs a reținut că această clauză plafona nivelul minim al dobânzii de întârziere, după cum urmează: dobânda de întârziere este egală cu 17% anual (dobânda contractuală de 12% anual + 5 puncte procentuale), dar nu mai puțin de 22 de lei pe zi. Astfel, în cazul admiterii unor întârzieri la plata sumelor scadente conform graficului de rambursare, plafonul minim de 22 de lei pe zi va depăşi cu mult rata dobânzii de întârziere de 17 % anual, clauza respectivă având un caracter abuziv, fiind nulă.

Potrivit magistraților, scopul instituirii nulității absolute a clauzelor abuzive constă în descurajarea profesioniștilor să utilizeze clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. Scopul menționat nu poate fi atins dacă în rezultatul constatării nulității absolute efectele clauzelor abuzive s-ar diminua până la limita stabilită prin lege. În acest caz, este necesară excluderea totală a efectelor clauzelor abuzive, astfel încât să se înțeleagă că, în cazul constatării caracterului abuziv al clauzelor contractuale, utilizatorul nu va putea miza pe reducerea efectelor clauzelor abuzive până la minimul legal, astfel fiind sancționat pentru practicarea clauzelor abuzive.

În dosarul judecat, prin efectul constatării caracterului abuziv al clauzei standard cu privire la dobânda de întârziere contractuală, profesionistul este lipsit de temei legal și contractual pentru a imputa debitorului plata dobânzii de întârziere menționate.

La fel, instanţa de recurs a constatat că, clauza privind restituirea anticipate este abuzivă, întrucât prejudiciază consumatorul prin crearea unui dezechilibru semnificativ în defavoarea acestuia. Contractul prevedea: ”dacă împrumutatul intenționează să achite anticipat şi integral sumele plătibile conform contractului, se aplică regulile: (i) mai întâi se achită sumele scadente şi datorate conform contractului; (ii) se plătește rata curentă şi (iii) se plătește capitalul rămas al împrumutului asupra căruia nu se va calcula dobândă şi comision, aplicându-se dreptul de reducere”. Potrivit CSJ, clauza menționată obstrucționează dreptul debitorului de a se elibera din contul restituirii anticipate a împrumutului de obligațiile pecuniare pe care le contestă și care au fost declarate abuzive. Ordinea contractuală de stingere a obligațiilor impune debitorul să achite mai întâi sumele specificate la lit. (i) - comisioane scadente și dobândă de întârziere contractuală (declarate abuzive); apoi lit. (ii) - comisioane curente (declarate abuzive) și numai după aceea lit. (iii) - soldul împrumutului. În acest caz, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a constatat abuzul profesionistului care s-a materializat în impunerea executării prioritare a unor clauze abuzive (dobânda de întârziere și comisioanele) față de clauzele esențiale ale contractului, cum sunt restituirea împrumutului și plata dobânzii aferente.

Cu privire la pretenția privind constatarea restituirii anticipate a împrumutului și stingerii prin executare la 2 noiembrie 2018 a tuturor obligațiilor debitorului conform contractului de împrumut, judecătorii Curții Supreme consideră că soluția instanţelor ierarhic inferioare este corectă. Prin efectul constatării nulității clauzelor contractuale cu privire la comisioane, datoria contractuală a reclamantei, care reprezintă diferența dintre suma totală a ratelor și suma totală a comisioanelor declarate abuzive, s-a diminuat. De asemenea, prin constatarea nulității dobânzii de întârziere contractuale și ordinii de stingere a obligațiilor, datoria contractuală a intimatei s-a redus la împrumut și dobânda aferentă. Conform certificatului privind achitările efectuate în baza contractului reclamanta a plătit în total 37.570 de lei, care acoperă integral datoria contractuală, obținută după constatarea nulității clauzelor abuzive.

Astfel, CSJ a considerat corectă soluţia instanţelor ierarhic inferioare cu privire la admiterea parţială a acţiunii şi constatarea ca fiind abuzive clauzele contestate.

Caracterul abuziv al acestor clauze a fost constatat din cauza mărimii disproporționate prin care consumatorul este prejudiciat.